Totul incepe mereu cu “a fost odata” si mereu se termina cu “si au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Dar daca uneori aparentele inseala? Si povestile se transforma in realitate, unde viata nu iti confera sansa de a spune “fericiti pana la adanci batraneti”…sau poate?
O poveste oarecare ar spune “A fost odata un baiat dintr-o scoala din Bucuresti”. Si este deja entuziasmant? Este totusi o scoala din “micul Paris”.
Totusi povestea mea incepe cu un baiat…dintr-un cartier de la marginea marelui “Bucuresti”. Poti spune o zona linistita…dar cand il numesti cartier deja nimic nu mai pare linistit.
Era defapt un adolescent…un pusti devenit peste noapte rebel din motive pe care numai el le stie…si le simte…si ca sa nu continui cu “adolescent” sau “copil” sau “pusti” pe tot parcursu povestii…am sa-i spun pe numele lui real : Andrei. Si il vezi pe pustiul rebel in clasa a 6a…cunoscand o fiinta cum nu toti o fac peste noapte. O fata cum numai dorintele puse cand suflii in lumanarile tortului de ziua ta, sau mai stiu eu ce altfel de vise ti-o pot oferi. Avea un par saten deschis neputand face nicio comparatie pentru frumusetea lui, nu blond pentru ca altfel probabil povestea ar lua-o pe o intorsatura amuzanta. O “fata din vis” cu ochii verzi precum vezi frunzele din padure cum cresc dupa o iarna grea…sau mai des cum vezi semaforul cand iti arata verdele stralucitor si tu smecher intotdeauna treci pe rosul in flacari.
A cunoscut-o dintr-un joc al prietenilor lui, unde l-au inclus si pe el, fara ca macar sa stie. A cunoscut-o pe treptele dintre etajele care ii desparteau si poate prima amintire pe care o are vis-à-vis de ea… faptul ca s-a impiedicat pe trepte inainte sa se prezinte. Sa fie oare din rusine?
Baiatul a facut tot posibilul sa reuseasca sa ia legatura cu ea pe Internet. O da! Internetul! Taramul webcam-urilor, microfonurilor, web-sex, noi2.ro sau mai stiu eu ce tampenii unde daca te aventurezi ca fraierul sfarsesti amenintat ca maine-poimaine ti se sparge casa si ramani pe strada. Asta doar ca stateai pe Mess, Skype, sau alte chat-uri de genul asta. Netul care iti ofera atatea jocuri devenind obsedante pentru unii : Counter-Strike, WoW, Sims. Cand auzi cuvintele astea ti se zbarleste pielea de pe tine si spui “Doamne ce-as sta numai 5 minute sa ma joc” si cand ajungi acasa stai cu orele. Dar asta nu conteaza, el vroia sa o cunoasca cat mai bine. Si a reusit devenind prieteni. Au urmat 2 excursii in care au participat ambele clase, si a ei si a lui, unde el probabil ca pot spune ca a incercat sa faca pe romanticul cu ea, cumparandu-i un papitoi si comportandu-se cat mai frumos cu ea, in ciuda faptului ca ea il placea pe un coleg de-al lui. Oare?
Si povestind de excursii am omis numele ei care iti sugera aceasta frumusete stranita pana si din nume: Cristiana.
Si iata-l pe baiat sfarsind dezamagit de incercarile lui, iar fata ii propune acestuia sa devina “frati”. Asta inseamna ca tinea la el ca la un cel mai bun prieten. Sau poate il vroia mai aproape de inima ei. El, accepta acest “armistitiu” dintre ei, si in scurt timp devin un fel de “cei mai buni prieteni”. Ciudat insa toti din scoala ii vedeau pe ei doar impreuna, nu doar niste prieteni cu care schimbi o vorba la greu si cu care bei un chico o data la nu stiu cat timp. Baiatului poate ii placea sa fie considerat iubitul ei. Cristiana parea sa nu-i placa. Sau pur si simplu ascundea asta?
Timpul trecea si el incepea deja sa tina la ea, in timp ce gimnaziul era pe terminate pentru ea. Dar parea sa nu conteze asta.
Daca ai un cel mai bun prieten inseamna deci ca ii spui totul, nu? In ciuda faptului ca stii doar din simplele aparente ca el este “lulea” dupa tine. Dar fata i-a spus totusi ca ii place foarte mult de un baiat de la ei din scoala. Si in momentul acela Andrei a promis ca indiferent cat il va face sa sufere, nu va incerca sa bage strambe intre ea si vreun prieten de-al ei niciodata, nici sa incerce sa dea sfaturi care ulterior puteau fi luate drept strambe. Asa ca baiatul asculta amagit la ea cum este foarte indragostita. Si o intelegea, doar era si el, numai ca era alta situatia. Asa incat la sfarsitul finalei dintre clasele scolii la fotbal, cand si respectivul parea sa dea semne ca o place, sau pur si simplu auzise de Andrei ca o indrageste mult si vroia sa-l faca gelos, pareau sa se combine. In momentul acela Cristiana a avut o pauza. Un moment in care vroia sa spuna “nu” si sa plece acasa
Si atunci si-a dat seama Andrei ca daca el nu este fericit, de ce sa nu fie nici ea? Asa incat atunci cand ea a fost hotarata sa plece acasa, el a oprit-o, dar nu cu inima gandindu-se la el…si i-a spus “daca pleci acum ratezi orice sansa de a fii cu el. Nu face asta.” Si ea fiindu-i cel mai bun prieten a ramas, dar el a plecat suparat si plangand…si asa a fost in majoritatea relatiei ei cu tipul respectiv.
Dar a fost un moment magic pe care Andrei sigur si-l aduce aminte si acum, cand au trecut toate. Un moment care s-a intamplat in “Vinerea Mare”, inainte de Pasti. Atunci el a crezut pentru un moment ca poate fi ceva intre cei 2. Ea i-a spus ca ar vrea sa fie de 1000 de ori cu el, ca stie ca nu s-ar folosi de ea spunand la lume ca este gagicasa si ca este persoana in care are cea mai mare incredere si o face sa se simta in siguranta. Probabil majoritatea le cunostea Andrei, dar faptul ca i-a spus ca ar vrea sa fie de 1000 de ori cu el i-a pus un semn de intrebare:”Daca zice ca nu ma place de ce ar vrea sa fie cu mine?”. Si a stat asa ceva vreme si s-a gandit.
Pana intr-o zi cand clasa lui, si clasa lui Andrei au disputat un meci. Andrei era considerat unul din cei mai buni portari ai scolii, dar datorita “conflictului” iscat de aceasta relatie a celor 2 nu a vrut sa joace. Cand era 3-1 pentru echipa noului prieten al Cristianei…colegii i-au spus “Frate, avem nevoie de tine, te rugam ajuta-ne”. Asa ca a intrat in poarta si odata cu asta a inchis-o definitiv nemaiprimind vreun gol, mai mult de atat a dat chiar unul din degajare, umilindu-i astfel pe cei din echipa adversa. La sfarsitul meciului spiritele s-au incins la maxim si Andrei s-a luat la bataie cu prietenul Cristianei. Asa incat ea, fiind orbita de “dragostea” pentru el a decis sa-l faca pe Andrei in toate felurile si sa termine orice discutie cu el. Ceea ce l-a inebunit pe Andrei pentru ca nu vroia sa o piarda. Asa ca a reusit sa se impace cu ea, dar lucrurile nu mai erau la fel, desi ea inca tinea la el.
A urmat de atunci un calvar pentru Cristiana. Odata ce ea s-a despartit de acel baiat era absolut distrusa psihic. Andrei a vazut-o in starea in care era si putea oricand sa o lase balta pentru ca si ea a facut lucrul asta. Dar el insa a procedat cu totul invers ceea ce a nascut o frumoasa poveste de prietenie intre ei. Toata vara el a fost alaturi de ea, in ciuda faptului ca nu avea niciun motiv si parca stia ca acest ajutor nu se va mai intoarce la o intensitate atat de mare precum a fost al lui niciodata. Sau se va intoarce dar altfel?
In tot timpul asta el s-a refugiat in lumea scrisului, si toate momentele de melancolie si toate cuvintele care ii treceau prin minte legate de ea, de el, nu pot sa spun de amandoi pentru ca nu exista si nu a existat asa ceva intre ei niciodata, erau puse pe foaie si recitite ori de cate ori simtea nevoia sa faca lucrul asta.
Din momentul acela si-a dat seama ca o iubeste, ca simte ceva ce nu a simtit in viata lui. Dar stia ca nu va fi nimic intre ei, pentru ca ea nu il placea pe el. Sau…?
A trecut vara, Andrei nelipsind de la vreo partida de baschet, sau vreun turneu, era foarte pasionat de sportul asta, dar nu uita de tristetea din sufletul lui niciun minut.
Insa a fost un moment din vara, un moment cand el a spus stop baschetului si a vrut sa iasa cu Cristiana. DOAR cu Cristiana, asa cum ii placea lui si cum o mai fi iesit in trecut. Asta nu stiu si nu voi stii niciodata. Doar ei 2 stiu. Si pentru ca totul sa fie frumos, nu doar o plimbare printr-un parc caruia ii dai oculul in 5 minute si dupaia te duci acasa si te gandesti “de ce n-am stat mai mult?”, au vrut sa iasa toata ziua.
Si s-au simtit extraordinar, a fost un moment pe care niciunul din ei nu-l va putea uita, datorita apropierii dintre cei 2, frumusetii vremii de atunci, discutiilor interminabile si interesante, fara niciun motiv de plictiseala si cu un strop de umor mai tot timpul din partea lui Andrei.
Si poate de atunci si pana in zilele in care traieste si-a dat seama ca poate fi cu adevarat ceva intre ei 2, daca nu i-ar opri o superba prietenie cum numai in basmele lui Andersen ai putea gasi, sau pe Google unde toti scriu povesti SF.
Si asa Andrei s-a acomodat cu o prietenie foarte frumoasa, fara certuri, fara invidie sau mai stiu eu ce, in ciudata faptului ca o iubea pe Cristiana.
Odata cu inceputul clasei a 8a pentru el si a liceului pentru ea, totul i-a o intorsatura care putea fi si buna si rea. Nu s-a stiut nici pana azi cum a fost. Rebeliunea era maxima pentru el, in ciuda faptului ca absolut ce facea, profii il iertau, asa ca parea a fi unul dintre smecherii scolii. Absentele se adunau, diriginta motiva pe motive scoase dintr-un sac interminabil de minciuni.
Ei, ii era dor de scoala, de colegi…si…de el? S-a acomodat destul de greu cu gandul ca si-a pierdut colegii gimnaziali, dar a trecut peste incercand cu asta sa se maturizeze. Andrei era totusi un copil. A incercat sa se indragosteasca de o fata de la el din clasa, cu care sa zicem a avut un soi de poveste. Nu a reusit sa treaca peste gandul verii, peste gandul Cristianei.
A urmat o schimbare radicala a anturajului. Un tovaras de la baschet l-a adus intr-un grup in care a devenit foarte repede popular, si placut de toti. S-a intamplat asta in iarna. A cunoscut o fata acolo, pe care da, o placea. Sau asa credea. Si a vrut sa se combine cu ea. Cand isi propune ceva e foarte greu sa-l opresti din drum. Si desi a reusit, nu a tinut relatia decat cateva zile, ciudat asa se intampla cand nu cunosti persoana si in timp realizezi ce fel de fiinta este si renunti. Asa a facut si el, dar poate nu din motivele spuse mai sus, poate din cauza ca tot nu o uitase pe Cristiana.
Iarna a trecut, notele lui scadeau radical. Nu conta asta pentru el incerca sa traiasca la intensitate maxima clasa a 8a. Si a reusit pana intr-un punct.
Intr-o zi a iesit cu gasca lui, la o bere, ceea ce era perfect normal pana in acel moment. Se intampla intr-o zi de primavara, iata iarna trecuse si ea pe nesimtite. Stateau toti in parc, radeau si se distrau cu berile in mana. La un moment dat el a vrut sa se duca sa isi mai cumpere o bere. Magazinul era putin mai departe si era nevoit sa traverseze o strada. A hotarat sa se duca singur. A fost decizia lui.
A trecut strada totusi pe semaforul rosu, nevazand daca trece sau nu vreo masina. In momentul urmator un Mercedes tasneste dintr-o strada alaturata cu 60-70 si probabil pana a ajuns la Andrei prinsese 130-140 la ora. El nu a avut timp de reactie si a fost izbit efectiv de Mercedes zburand ca un porumbel dupa ce este lovit pe o distanta de 10-15 metri. Cade lat si intra in coma. Soferul alarmat ii cauta in lista telefonului parintii. Gaseste “Mama” si o suna sa-I spuna. Intre timp un martor suna la salvare, altul la politie. Totul parea sa fie destul de grav atunci cand salvarea nu reusea sa-I simta pulsul.
Este transportat la spital si tinut in viata doar de aparate. Cristiana nu stia nimic de el de cateva zile si se hotaraste sa il sune. Ii raspunde mama lui si ii povesteste tot. In secunda urmatoare Cristiana lesina. Nu isi putea inchipui ca “fratele” ei mai mic este tinut in viata de aparate. Nu sta pe ganduri si o zbugheste la spital, chiar daca nici macar nu stia unde este. A intrebat in stanga si in dreapta si a reusit intr-un final sa il gaseasca. Il vedea zacand intr-un pat cu aparatele indicandu-I pulsul foarte slab. A inceput sa planga fara sa se opreasca.
Intre timp Andrei parea sa se afle intr-o alta lume. Totul era alb si nu era nimic imprejurul lui. Astfel incat si el, tot in alb era imbracat. La un moment dat se schimba peisajul si ajunge intr-un soi de depozit. Un “spalator” era pe acolo si lustruia podelele. S-a dus la el l-a intrebat unde este. Spalatorul i-a spus ca este intr-un depozit si l-a intrebat daca il poate ajuta sa spele podelele, dar Andrei a spus ca nu se pricepe la asta, dar ca poate incerca. Vazand “spalatorul” ca incearca sa il ajute si ca isi arata astfel omenia preschimba totul iar in acel invelis alb, unde si el se imbracase intr-un frumos costum alb.
Andrei mirat ramane fara cuvinte.
-Unde sunt? Il intreaba totusi Andrei
-Esti la granita intre viata si moarte. Acolo unde tu decizi daca vrei sa treci pragul sau nu. Hai sa facem o plimbare.
Andrei il urmeaza ingrozit si incercand sa isi aduca aminte ce s-a intamplat.
-Ai fost lovit de o masina in rebeliunea ta de a trece pe culoarea rosie a semaforului si esti in coma la spital.
-Nu cred asa ceva!
-Vrei sa vezi? Si ii arata in secunda urmatoare imaginea de la spital, cu Cristiana langa el plangand incontinuu.
Au mers asa pana in fata lor a aparut o gara
-Dragul meu, aici este o singura gara cu 2 peroane. Unul este pentru o lume mai buna, o lume departe de aceasta plina de atatea chestii care o distrug pe zi ce trece. Cealalta este inapoi in lume care ai venit pentru ca ai ceva care inca nu ai terminat.
-La ce va referiti?
-Fata asta care sta si plange incontinuu. O iubesti nu?
-Da, enorm de mult.
-Si vrei cu adevarat sa te intorci la ea?
-Nu stiu…
-De ce?
-Ea nu ma iubeste, nu prea vad rostul sa traiesc aceasta viata mereu cu regretul ca nu voi reusi vreodata sa fiu cu ea, sa o pot mangaia si saruta cu o pasiune iesita din comun…si sa ii arat ca o iubesc cu adevarat. Odata cu aceste cuvinte o lacrima I se prelinge pe obraz.
-Imi pare rau, dar nu te pot ajuta. Asta trebuie sa o simta ea, nu o pot obliga eu.
-Stiu, tocmai de aceea cred ca voi alege calea spre o viata mai buna, si poate acolo daca nu o am, o voi putea uita. Dar in acelasi timp vreau sa ma intorc pentru ca uneori mi-a oferit sperante indirecte ca si ea ma iubeste.
-Iti ofer ambele trenuri la dispozitie si imaginea ta de la spital.
Si imaginea o arata pe Cristiana printre lacrimi uitandu-se la Andrei lung si parca stia ce se intampla la granita lumilor. In secunda urmatoare se apleaca si ii ofera un sarut pe buze, unul care parea a fi scos din “Frumoasa din padurea adormita” numai ca de data asta era un “frumos”. Dar il saruta si apoi ii sopteste la ureche: “Te iubesc enorm dragostea mea, te iubesc de foarte mult timp, precum nu am iubit pe nimeni niciodata, dar nu vreau sa pierd aceasta prietenie frumoasa, care poate dura mai mult decat o relatie(sau nu dupa parerea mea), asa incat nu vreau sa te pierd, si chiar de-ar sa te trezesti doar ca sa fim impreuna, as face-o, as irosi o prietenie. Dar nu vreau sa te pierd Andrei, esti singurul care la greu a putut mereu sa-mi fie alaturi. Cand plangeam erai acolo mereu si ma ajutai asa cum stiai tu mai bine. Esti singurul care a facut asta. Te rog nu muri, iubirea mea…si in acelasi timp fratele meu!”
In acel moment baiatul a devenit si mai confuz. Credea ca mai bine pleca si desi ea ii va simti lipsa, va reusi sa inabuseasca durerea si sa treaca peste, crezand ca este mai bine pentru toti. Daca continuau ca prieteni el suferea. Daca erau impreuna puteau suferi amandoi. Daca facea orice din astea era ceva bine, si ceva rau in ele.
-Baiete, nu te gandi la “rau”. “Raul” nu exista. “Raul” l-ati creat voi oamenii atunci cand sunteti lipsiti de credinta, de omenie, si tot ce inseamna dragoste fata de Dumnezeu si unul fata de celalalt.
-Am sa iau hotararea cand voi ajunge in dreptul trenurilor. Este vreo problema?
-Nu.
-Atunci asa voi face. Iti multumesc ca mi-ai oferit ambele sanse, si ca totul depinde de mine.
-O raza de sperante in tot, fiule. Vezi ca decizia sa fie cea buna. In momentul cand intri intrunul din ele ori iesi din coma, ori pleci definitiv si irevocabil. Intelegi?
-Da.
Andrei se indreapta catre ambele trenuri si se uita la imaginea Cristianei care plangea incontinuu. Pret de cateva minute ramane nemiscat si cu privirea fixa la ea. Pe buze i se contureaza 2 cuvinte care nu puteau fi decat “Te iubesc” si inca cateva care nu au putut fi deslusite niciodata. Ori de intors acasa ori de ramas bun.
Priveste inca odata catre cel care l-a indrumat si da din cap in semn de ramas bun. S-a apropiat atat de mult de unul din trenuri incat Cristiana se mira de ce se intampla si striga in gura mare “Domnul doctor, Domnul doctor, veniti repede va rog!!!”
Acel domn ii mai ramane doar sa isi ia ramas bun si sa ii mai adreseze cateva cuvinte
- Acum pleci, pleaca fara sa te uiti la mine in urma, ne vom mai revedea, daca nu curand, atunci mai tarziu depinde de decizia ta. Pe usile trenului numai tu stii ce scrie, eu nu vad, si nu stiu de aici, dar vad ca deja ti-ai facut alegerea, intrucat ceva se intampla in lumea ta…dragul meu… ai 2 bilete la dispozitie… pe care il vei alege?
