Ploua. Ploua in suflet cu minciuni, cu razbunari. Ploua cu suferinta, cu lacrimi de durere, cu fiecare clipa trista pretrecuta ploua. Nori se-aduna unul cate unul fiecare mai cenusiu decat celalalt si cuprind sufletul cu melancolie.
Trist pasesc inainte, impins din spate. Ploua neincetat intr-un suflet aproape gol. Ma uit in urma: Vad amintiri frumoase, vad zambete invioratoare, vad clipe petrecute in 2, vad o poza pierduta in care ne sarutam, vad marea in care ne-am scaldat, vad muntii pe care i-am urcat.
Vad banca din parc care acum e pustie, vad copacul a carui umbra ne racorea vara, vad o minge de baschet zacuta pe un teren uitat de lume…
Pas cu pas ploua mai tare si nu uit prima data cand ti-am vazut ochii. Acum ochii tai sunt urme ale orgoliului. Uita-te acum in ochii mei, ce vezi? Vezi ura, dezamagire tristete…sau regret?
Ploaia devine deja torentiala.Mai fac un pas alunec, cineva ma prinde…un zambet fermecator, un par electric…niste ochi atat de dulci…
Dar in continuare ploua…de unde?..afara e cer senin:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu