Colt de amintire

Prolog: Pana imi va reveni mie inspiratia si voi scrie si eu ceva de genul, o sa las aici cateva cuvinte ale unui prieten. Il incurajez sa scrie, pentru ca si eu am scris. Nu vrea sa isi faca blog si vrea sa ramana anonim. Singura mea contributie este titlul. A ramas fara inspiratie aici. 
M-am gandit sa las si o melodie in timp ce cititi: https://www.youtube.com/watch?v=RBumgq5yVrA

Ai fost femeia pe care am iubit-o cel mai mult. Nu pentru ca ai fi fost prima sau ultima a mea, ci pentru cine erai in viata mea. Erai femeia ce ma lua in brate atunci cand imi era greu si ma saruta pe frunte ca o mama, erai cea care ma asculta cand eram suparat si care-mi dadea sfaturi ca o sora mai mare, erai prietena cu care ieseam in oras sa bem ceva si sa stam la barfe, erai sotia care se lua de mine ca e dezordine in camera, erai amanta mea in pat. Nu te-am iubit separat pentru niciuna dintre astea. Te-am iubit pentru toate. Te-am iubit pentru ca atunci cand eram nervos, te sunam ca sa ma linistesti. Nu stiai de fiecare data ca eram nervos, iar eu doar te ascultam cum imi povesteai ca ai ajutat-o pe mama ta in bucatarie si la curatenie in casa. Stateam intins in pat si iti ascultam vocea si ma linisteam. Nu aveam timp sa stam 3 ore la telefon, stiam ca dupa 10 minute plecai inapoi la treaba. Nu mi-ai hoinarit niciodata, nu ai iesit in cluburi, nu ai fost femeia care umbla cu altii prin cafenele, iar eu sa stau acasa si sa ma intreb daca mai esti a mea sau nu. Cand nu-mi raspundeai la telefon, nu erai cu altul, erai in bucatarie si gateai cu mama ta. Cand imi spuneai ca nu ai timp sa ne vedem, nu ieseai in oras fara stirea mea, erai la tine in pat cu cartea in mana si invatai pentru licenta. N-am stiut sa apreciez asta prima data, si te-am pierdut. Nici toti trandafirii din lume nu te-ar fi adus atunci inapoi. Am incercat, am esuat. Dar sa stii, mai intru din cand in cand pe Youtube si aud melodia aia din filmulet de la Jason Mraz. Niciodata n-am reusit sa tin deoparte acea lacrima care curge pe obraz. Dar a fost un moment special. Te-ai dus in bratele altuia. Nu stiu ce ai facut cu el si nu ma va interesa niciodata. Te-ai intors la mine pentru ca ma iubeai, iar eu nu te uitasem. Am fost prost, n-am fost prost, te-am vrut inapoi in viata mea. Nu trecusem niciodata peste si nu reusisem sa-mi gasesc echilibrul. Si n-am inteles niciodata de ce, pana acum. Pentru ca echilibrul meu nu s-a aflat niciodata la mine. TU erai echilibrul meu. Tu calmai furtuna, tu linisteai salbaticul, tu il maturizai, iar la final, il sarutai. Il sarutai asa cum stiai tu. Si nu aveam timp pentru asta prea mult, si din nou, nu am apreciat. Am vrut intotdeauna mai mult. Nu ne-am inteles niciodata perfect. Au fost si aici probleme, pe care nu le-am rezolvat. Nu-mi pare rau pentru dorintele mele, nu-mi pare rau ca nu am gasit un numitor comun. Te priveam in ochi si stiam ca ma iubesti din toata inima. Dar vedeam in fiecare zi ca nu eu sunt acela pentru tine. Nu voiam sa-ti dai viata pentru mine ca sa-mi demonstrezi ca ma iubesti, am simtit asta in toti anii astia. Dar am simtit si in fiecare zi ca nu iti vezi viitorul alaturi de mine. Asa ca am pastrat frustrarea in mine si cand stateam la dus ma gandeam la lucrurile astea. Ma gandeam daca are rost sa mai continui alaturi de tine. Iar intr-o zi toata frustrarea din mine a explodat. Si atunci te-am pierdut. De fapt nu te-am pierdut, ne-am pierdut. Voiam sa ne mutam impreuna. Chiar tu mi-ai propus asta. A fost una dintre cele mai fericite momente din viata mea. Dar nu stiam cum vei fi in continuare. Nu te racisei fata de mine, pur si simplu ai maturizat relatia. Mi-era dor sa ma alinti, mi-era dor sa-mi spui in fiecare seara inainte sa adorm ca ma iubesti. Erau lucruri pe care tu considerai ca trebuie sa le pastrezi pentru momente speciale. Tu nu ai inteles ca fiecare seara in care-mi spuneai asta era un moment special pentru mine. Exact ca noptile in care dormeai la mine, la 11 cadeai lata, iar pe mine ma prindea 1-2 noaptea stand si uitandu-ma la tine cum dormi. Nu e un cliseu pe care il gasesti pe Internet, asa suntem noi, astia mai sufletisti, chiar facem asta. Nu dormim si ne bucuram de clipa pe care o avem alaturi de voi. N-ai stiut ca fac asta, si nu trebuia. Era momentul meu. Nu am putut niciodata sa-ti aduc luna de pe cer. Dar in fiecare zi de 16 iti aduceam un zambet pe buze de la Bucuria sau bomboanele alea in forma de scoici. Si iti promiteam de fiecare data ca primul lucru pe care-l voi face cand imi voi cumpara masina va fi sa vin la tine, indiferent daca vom fi impreuna atunci sau nu, sa iti pun pe bord 4 biletele cu 4 destinatii diferite si sa fugim din Bucuresti.  

Acum, am reusit sa imi gasesc echilibrul in mine. Era lucrul de care aveam nevoie. Nu stiu cat de mult am luat-o razna, dar incerc sa-mi reamintesc tot ce m-ai invatat. Iar cand sterg praful in biblioteca sau imi asez frumos tricourile, ma gandesc la tine, ca tu te luai mereu de mine ca le las insirate. Acum, in biblioteca, nu mai sunt ramele foto cu tine. Mi-ar fi greu sa le vad zilnic. Am pus lucrarea de licenta. Dar de fiecare data cand ma uit la ea, nu vad lucrarea, vad ramele foto. Iar poza din portofel? Am vrut sa o scot intr-o zi, si m-a pacalit. S-a ascuns in spatele cardului si am lasat-o acolo. Bratara o mai port din cand in cand la mana, dar e mereu in portofel. Imi mai aduce aminte de tine. Nu e un lucru rau sa nu uit anii astia. As minti daca nu ma mai uit din cand in cand pe profilul tau, sa vad ce-ai mai facut, daca esti bine, daca esti fericita. Nu as fi gelos niciodata daca as stii ca esti fericita. As fi egoist daca in sufletul meu as fi gelos. Si stii ca sunt una dintre cele mai egoiste persoane. Iar cu tine nu am putut sa fiu nicio secunda. Acum, amandoi am calcat pe drumuri diferite. Probabil nu ne vom mai intalni niciodata. Sau daca ne vom intalni, poate peste 10-15 ani vom fi in acelasi parc, fiecare cu familia lui. N-am putea sa ne salutam, pentru ca ar trebui sa dam dupa explicatii. Ne-am intalni privirile. Probabil am zambi amandoi, pentru ca ne-ar trece intr-o fractiune de secunda toti anii in cap. Nu te-as uita nici atunci si probabil niciodata. Vor citi si altii. Unii ma vor crede pentru fiecare cuvant pe care l-am scris. Altii vor stii ca mai scriu din cand in cand bazaconii, ca-mi sta in fire. Nu stiu in schimb daca vei citi tu. Nu l-am scris pentru tine. Daca-l vei citi, stiu ca vei zambi. Mai tii minte cand iti spuneam ca atata timp cat eu sunt barbatul care in orice situatie te face sa zambesti, eu sunt barbatul pe care-l iubesti? Stiu ca vei zambi si acum. Dar dupa, vei inchide fereastra si te vei intoarce la curatenie. Poate-ti va trece prin cap sa ma suni, sau sa-mi scrii. Din cand in cand, ma mai gandesc si eu la asta. Am preferat sa te las sa pleci si sa ma uiti. Sa ne uitam. Mi-ai spus “cu timpul, vom reusi”. Vom reusi sa luam aceasta amintire si sa ii punem un lacat in suflet. O vom mai deschide uneori, cateva clipe, dupa care va ramane acolo. Asta o va face un “moment special” din cele de care-mi spuneai tu. Ne vom regasi in alti oameni. Dar nu vreau sa uiti un lucru: te voi iubi intotdeauna pentru femeia care ai fost in viata mea!