Daca ieri credeam...

Daca ieri credeam ca soarele nu va mai parasi strada mea ma inselam. Daca ieri vedeam cum visele imi devin realitate si cum imposibilul usor, usor se atinge eram orbit. Daca ieri simteam ca nimic nu poate sta in calea fericirii si ca totul poate fi perfect...era doar o iluzie care traieste in sufletul fiecaruia. Atunci cand simti ca totul este cu tine si ca nimeni si nimic nu iti mai poate sta in cale...atunci cazi in prapastia care nu are decat un singur nume:realitatea.

Daca ieri vedeam marea cu ochii inchisi si urcam pe cele mai inalte culmi, sau pluteam pe un norisor departe in neant era pentru ca profitam de ce aveam, dar nu stiam sa pretuiesc ce am primit. Pentru ca cine a zis „Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in traista!” a fost mare om. Daca ieri alergam ca un nebun fericit pe strada si strigam in gura mare sa ma auda toti „Te iubesc!”...astazi pasesc greu spre scara blocului meu...astazi soarele a disparut in marea de nori ce acopera cerul odata senin...astazi visele devin cosmaruri si imposibilul ramane nemiscat...astazi perfectul ramane neatins. Astazi deschid ochii si vad ca realitatea nu inseamna nicio mare, inseamna o banca pustie dintr-un parc...nu inseamna nicio culme inseamna o strada care o ia la vale...nu inseamna niciun norisor, ci e doar un balon care l-a scapat un copil mic...

Daca ieri aveam ce astazi nu mai pot avea, daca ieri iubeam ce astazi nu mai pot iubi, daca ieri visam ce astazi nu mai pot visa...atunci maine ce va fi?