Primavara s-a strecurat usor pe langa noi si s-a dus. Dar nu pe nesimtite! O primavara plina de bune si de rele(de ce sa fiu ipocrit?). Pentru unii dintre noi primavara a inceput mai devreme(adica chiar pe 23 februarie). O primavara in care totul a renascut din cenusa si s-a transformat din cosmar in vis, din vis in realitate.
Primavara a sunat alarma sfarsitului de an...(deja m-am plictisit sa aud de greva sau de altele) un an ...dificil. A fost o clasa a 9a in care a trebuit multa rabdare, a fost nevoie de o adaptare rapida la cererile tuturor, a fost un an plin de multe si in acelasi timp de nimic.
A debutat cu 14 septembrie. "Ce caut eu aici?". Eu...care eram adeptul unui chiul infantil si o distractie maxima, ce cautam intr-un liceu cu pretentii? Am vrut sa demonstrez ca pot schimba "comunismul" in "democratie" si se pare ca liceul a fost cel care m-a schimbat pe mine. A fost un an in care am avut emotii la chimie, am trecut en-fanfare prin romana si franceza, dar sa nu uitam si de conflicte:un 2 care m-a ambitionat la engleza, un 4 care mi-a demonstrat ca trebuie sa dau mai mult la chimie. Note de la 2 la 10, o performanta aproape de neegalat(mai lipsea 1, Doamne fereste, unde-i lemnul sa bat in el?). Am vrut sa fiu sef de clasa, am fost si poate ca nu am fost cel mai cel mai sef de clasa, dar uneori se simte puterea de convingere in cele mai oportune momente.
Am sa ma mandresc pentru ochii "lumii" ca am fost si reprezentant pe clasele a 9a(sau cum imi place mie sa zic sef peste toti bobocii). Boboci care au inflorit acum, odata cu sfarsitul primaverii si inceperii unui episod nou:vara. Niste boboci care se rataceau pe coridoarele liceului si cautau disperati cabinetul Myria sau cel de fizica sau romana.
Am avut o experienta noua:informatica. Am fost total paralel cu ea, dar acum...incep sa o inteleg, incep sa pricep ce “vrea de la viata mea”. Si nu e grea, mai ales ca informatica necesita o gandire logica, de care nu duc lipsa. Iar ultimul pod subred din anul bobocesc de liceu ramane matematica. O ultima sansa sa repar un semestru dezastruos o am maine, la teza. Dar cand nu te simti in stare sa inveti nu ramane decat sa te bazezi pe bagajul intelectual pe care-l ai si pe putin noroc ca lecitina inca nu trebuie folosita. O teza cat un semestru cei drept. Odata cu ea si cu garantarea 5-ului ma consider un boboc inflorit.
A fost un an in care fara sa ma ascund am iubit. Am iubit ceva ce credeam ca merita sa fie iubit. Am inchis ochii si-am dat cu piciorul acolo unde nu era cazul si am gresit. Acum...sa iubesc mi se pare mult mai simplu. Nu trebuie sa ma ascund de ochii lumii, nu trebuie sa inghit anumite lucruri si sa uit sa fiu fericit. Acum pot sa strig ca un nebun ce sunt:”DA, SUNT FERICIT!”, al naibii de fericit!
Prietenii vin, prietenii pleaca, anturajele se schimba, eu ma schimb. Cam asta e rezumatul unei clase a 9a, unui inceput de colaborare cu o doamna diriginta care o respect, unei palme care sa ma trezeasca din adolescenta si unui lucru care ma face sa ma simt un boboc implinit:iubirea.
