Timpul...

Azi tocmai s-a dus. Maine ii voi spune ieri, azi va fi doar trecut. Maine va deveni la randu-i ieri. Asadar, tot prezentul e trecut, dar tot trecutul e prezent. E un paradox si un adevar in acelasi timp. Ce a insemnat azi pentru mine, maine va fi trecut. O clipa de fericire care mi-a trecut pe langa ureche, maine doar imi voi aminti de ea. Maine imi voi spune ca a trecut, dar maine poate voi avea parte de o alta clipa. Ce este prezentul? Prezentul e doar o clipa? Poate e un minut prezent, dar dupa-aia devine trecut. Cat de mare e acest „prezent”? Pentru ca eu azi plang si maine rad de mine ca am plans. Iar povestea se poate repeta la infinit, nu are sens sa reiau.

Poate ca sunt paranoic ca scriu despre prezent, dar imi pun intrebarea pentru prima data: Ce este prezentul? Este o clipa, nu? O clipa care trece. Si daca trece de ce e prezent? Ca va deveni trecut in urmatoarea clipa. Dar poate ca prezentul e un lucru ce trebuie pretuit. Ca nu simti in trecut clipa din prezent, doar iti aduci aminte de ea. Un moment din prezent e mult mai profund decat unul din trecut. Si nu ma poate contrazice niciun cititor al blogului acesta( si poate ca sunteti putini, dar sunteti destui. Sa se tina cont pe viitor: nu am facut acest blog ca sa fiu apreciat pentru ce scriu, nu am facut acest blog pentru a fi criticat pentru greselile gandirii mele. Nu am facut blogul pentru bani, ca pot sa-mi iau de la AdSense niste pispirele de centi. Am facut acest blog pentru ca asta e pasiunea mea: scrisul. Am facut blogul sa incerc sa descopar cu cititorul raspunsuri la niste intrebari. Am facut acest blog ca sa filoSZofez un pic o ramura din adolescenta. Revenind...).

Vorbeam de prezent, uite ca eu in prezent am scris postul, tu in prezent il citesti, dar dupa-aia e pur si simplu un trecut. Prezent, trecut, viitor. Se mai cheama si timp. Timpul...ce este timpul? Este o succesiune de ce? De niste actiuni pe un termen? Soarele rasare la 7:00 si apune la 20:30 si in timpul acesta e...timp. Dar timpul a inceput vreodata? Timpul se va termina vreodata? Hai vino un destept si spune-mi ca timpul a inceput cand s-a creat Pamantul. Vino alt destept si spune-mi ca timpul l-a creat Dumnezeu la timpul respectiv. Bai, ti-ai pus vreodata intrebarea cand naiba a aparut timpul? Si inainte de timp ce era? Dar ce conteaza...la urma urmei traiesti in prezent si nu iti pasa de trecut. Culmea ca maine o sa zic ca „am trait” in momentul cand am scris.

Si daca tot respect normele literare de a fi subiectiv narand la persoana 1 sa fiu subiectiv pana la capat:”Yesterday is history...tomorrow is a mistery...but today is a gift. That is why it is called present.”