A mai ramas o floare dintr-o gradina mare. A mai ramas o stea pe cerul plin candva. A mai ramas un singur as in pachetul de carti. A mai ramas o singura speranta.
„Scopul scuza mijloacele” cum spunea Niccolo Machiavelli. Dar care este scopul? Sau care a fost scopul? Ce pot realiza atunci cand nici macar eu nu stiu ce vreau? Poate ca niciodata nu am stiut ce vreau. Si poate ca acum conteaza mai mult sau mai putin. Poate ca am vrut sa trec marea cu o barca, poate ca am vrut sa traiesc pe o plaja exotica, poate ca...poate ca am vrut altceva.
„Nu conteaza ce vrei, fa ceea ce trebuie” aici citez o fosta persoana draga mie. A face ce trebuie nu implica sa faci ce iti doresti cu adevarat. Si ce castigi? Unii spun ca prefera sa traiasca un moment de fericire si 10 de tristete. Altii afirma ca e mai bine sa te aflii la bariera celor 2 sentimente. Dar oare poti sa faci asa ceva? Sa faci ceea ce trebuie, sa iti fie bine, fara ca tu sa iti dai seama de lucrul asta, fara ca tu sa simti lucrul asta? Este intr-adevar bariera sau calea celor 10 momente?
Si vorbeam de un scop. Un scop propus odata. Un scop care mi l-am propus cu anumite CUVINTE. Si fara sa imi dau seama am ajuns la scopul dorit, fara sa am grija ce imi doresc. Acum, ca mi-am atins scopul ar trebui sa fiu fericit cu ce am, nu cu ce imi doream cu adevarat. Pentru ca „Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in traista”.
A mai ramas...doar asul din maneca, care nu l-am avut niciodata, dar l-am avut mereu. E doar un paradox, sau o realizare a scopului adevarat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu