Povestea Stelei mele

Am dat cumva în playlist-ul meu de YouTube de o melodie care mi-a dat o stare ciudată: o combinație de nostalgie cu adrenalină și euforie: Scooter - Maria. Și mi-am adus aminte de scandalul care a s-a soldat cu schimbarea denumirii echipei pe care o simpatizez încă de la o vârstă fragedă: Steaua București. Scandal care nu a făcut decât să împartă galeriile în cei care susțin culorile și cei care susțin cauza. O cauză pe care nu o mai susțineau în 2005 când Baraja și Di Vaio ratau penalty-urile, iar noi învingeam măreața Valencia. Sau un an mai târziu când aveau să fie martori unei semifinale de Cupă UEFA, meci care și astăzi îmi lasă o urmă de regret și o lacrimă în suflet. Sau când aveam să distrugem Kiev-ul chiar la ei acasă. Nu au uitat nici după ce am eliminat la penalty-uri Ajax, cu calăul Latovlevic și magicianul Chiricheș. Sau când băteam Chelsea pe Național Arena. Poate că nu uită, poate doar ura pe care o au față de finanțator e mai puternică. Aceeași Stea din 2003 încoace. Diferă un proces pierdut și o neînțelegere asupra banilor. 

Mi-aduc aminte prima oară când am auzit numele „Steaua București”. Abia înțelegeam știrile de la radio și eram într-o dimineață în bucătărie, pregătindu-mă de grădiniță (adică mâncam, că țin minte că ăia de la grădiniță ne dădeau cu porția și făceam foamea). Și atunci am auzit la radio: „Echipa Steaua București...”. Nici nu mi-a păsat ce a urmat după. A fost momentul când mi-am spus în gând: „DA, eu cu ei țin!”. Câțiva ani mai târziu deja mă uitam la meciuri. Și cu un zâmbet pe buze, mi-aduc aminte de un meci împotriva celor de la Farul Constanța, pierdut de Steaua în deplasare cu 2-1, un meci, undeva prin returul sezonului 2003/2004. Atunci am zis că dacă Steaua nu va marca, eu voi înceta să îi susțin, și voi ține cu Dinamo. Și știu că au marcat, dar oricum nu ar fi făcut nicio diferență, pentru că eu nu aș fi susținut niciodată Dinamo. Și de atunci am început să urmăresc meciuri, statistici, rezultate, clasamente, golaveraje etc. Cu timpul, mi-a pierit acest hobby. Poate că am găsit altele, poate că mi s-au schimbat prioritățile, dar am rămas acolo cu sufletul pentru această echipă. Am mai urmărit un Steaua-Dinamo din când în când, dar cum fotbalul românesc moare pe zi ce trece, mi-a pierit și mie dorința. Se pare că nu mai este o afacere profitabilă, mai ales dacă ai o echipă care se autofinanțează de la sezon la sezon, ce rost are să mai investești? Dacă mai treci și câțiva ani prin pușcărie, cu atât mai mult.

Cert este că deși acum se numesc FC FCSB și echipa Armatei se află undeva prin Liga 4 sunt pus în situația de a alege o echipă pe care să o susțin. Să fie oare echipa armatei, care nu s-a înteles financiar cu Becali și au creat propria echipă, sau să fie aceeași echipă pentru care urlam în tribune „Steaua vrem gol!”, sau cântam „Ce drog ciudat...” celebrul sincron al peluzelor ce era cunosct în toată Europa. Sau pentru care chemam jucătorii când ieșeau de pe teren să salute galeria?

Ghencea nu mai este punct de reper pentru ei, o echipă pierdută în războaiele financiare duse de patron. Dar va rămâne în mintea mea pentru totdeauna „Trup și suflet pentru culooori”!

P.S.: Nu puteam încheia fără celebrul „Am avuuuut și voooom aveaaaa mereeeeu!” - și da, cei care cunoașteți, stiu că l-ați fredonat în minte.

P.P.S: Și ceva mai nou „Sunt fericiiit!”

Colt de amintire

Prolog: Pana imi va reveni mie inspiratia si voi scrie si eu ceva de genul, o sa las aici cateva cuvinte ale unui prieten. Il incurajez sa scrie, pentru ca si eu am scris. Nu vrea sa isi faca blog si vrea sa ramana anonim. Singura mea contributie este titlul. A ramas fara inspiratie aici. 
M-am gandit sa las si o melodie in timp ce cititi: https://www.youtube.com/watch?v=RBumgq5yVrA

Ai fost femeia pe care am iubit-o cel mai mult. Nu pentru ca ai fi fost prima sau ultima a mea, ci pentru cine erai in viata mea. Erai femeia ce ma lua in brate atunci cand imi era greu si ma saruta pe frunte ca o mama, erai cea care ma asculta cand eram suparat si care-mi dadea sfaturi ca o sora mai mare, erai prietena cu care ieseam in oras sa bem ceva si sa stam la barfe, erai sotia care se lua de mine ca e dezordine in camera, erai amanta mea in pat. Nu te-am iubit separat pentru niciuna dintre astea. Te-am iubit pentru toate. Te-am iubit pentru ca atunci cand eram nervos, te sunam ca sa ma linistesti. Nu stiai de fiecare data ca eram nervos, iar eu doar te ascultam cum imi povesteai ca ai ajutat-o pe mama ta in bucatarie si la curatenie in casa. Stateam intins in pat si iti ascultam vocea si ma linisteam. Nu aveam timp sa stam 3 ore la telefon, stiam ca dupa 10 minute plecai inapoi la treaba. Nu mi-ai hoinarit niciodata, nu ai iesit in cluburi, nu ai fost femeia care umbla cu altii prin cafenele, iar eu sa stau acasa si sa ma intreb daca mai esti a mea sau nu. Cand nu-mi raspundeai la telefon, nu erai cu altul, erai in bucatarie si gateai cu mama ta. Cand imi spuneai ca nu ai timp sa ne vedem, nu ieseai in oras fara stirea mea, erai la tine in pat cu cartea in mana si invatai pentru licenta. N-am stiut sa apreciez asta prima data, si te-am pierdut. Nici toti trandafirii din lume nu te-ar fi adus atunci inapoi. Am incercat, am esuat. Dar sa stii, mai intru din cand in cand pe Youtube si aud melodia aia din filmulet de la Jason Mraz. Niciodata n-am reusit sa tin deoparte acea lacrima care curge pe obraz. Dar a fost un moment special. Te-ai dus in bratele altuia. Nu stiu ce ai facut cu el si nu ma va interesa niciodata. Te-ai intors la mine pentru ca ma iubeai, iar eu nu te uitasem. Am fost prost, n-am fost prost, te-am vrut inapoi in viata mea. Nu trecusem niciodata peste si nu reusisem sa-mi gasesc echilibrul. Si n-am inteles niciodata de ce, pana acum. Pentru ca echilibrul meu nu s-a aflat niciodata la mine. TU erai echilibrul meu. Tu calmai furtuna, tu linisteai salbaticul, tu il maturizai, iar la final, il sarutai. Il sarutai asa cum stiai tu. Si nu aveam timp pentru asta prea mult, si din nou, nu am apreciat. Am vrut intotdeauna mai mult. Nu ne-am inteles niciodata perfect. Au fost si aici probleme, pe care nu le-am rezolvat. Nu-mi pare rau pentru dorintele mele, nu-mi pare rau ca nu am gasit un numitor comun. Te priveam in ochi si stiam ca ma iubesti din toata inima. Dar vedeam in fiecare zi ca nu eu sunt acela pentru tine. Nu voiam sa-ti dai viata pentru mine ca sa-mi demonstrezi ca ma iubesti, am simtit asta in toti anii astia. Dar am simtit si in fiecare zi ca nu iti vezi viitorul alaturi de mine. Asa ca am pastrat frustrarea in mine si cand stateam la dus ma gandeam la lucrurile astea. Ma gandeam daca are rost sa mai continui alaturi de tine. Iar intr-o zi toata frustrarea din mine a explodat. Si atunci te-am pierdut. De fapt nu te-am pierdut, ne-am pierdut. Voiam sa ne mutam impreuna. Chiar tu mi-ai propus asta. A fost una dintre cele mai fericite momente din viata mea. Dar nu stiam cum vei fi in continuare. Nu te racisei fata de mine, pur si simplu ai maturizat relatia. Mi-era dor sa ma alinti, mi-era dor sa-mi spui in fiecare seara inainte sa adorm ca ma iubesti. Erau lucruri pe care tu considerai ca trebuie sa le pastrezi pentru momente speciale. Tu nu ai inteles ca fiecare seara in care-mi spuneai asta era un moment special pentru mine. Exact ca noptile in care dormeai la mine, la 11 cadeai lata, iar pe mine ma prindea 1-2 noaptea stand si uitandu-ma la tine cum dormi. Nu e un cliseu pe care il gasesti pe Internet, asa suntem noi, astia mai sufletisti, chiar facem asta. Nu dormim si ne bucuram de clipa pe care o avem alaturi de voi. N-ai stiut ca fac asta, si nu trebuia. Era momentul meu. Nu am putut niciodata sa-ti aduc luna de pe cer. Dar in fiecare zi de 16 iti aduceam un zambet pe buze de la Bucuria sau bomboanele alea in forma de scoici. Si iti promiteam de fiecare data ca primul lucru pe care-l voi face cand imi voi cumpara masina va fi sa vin la tine, indiferent daca vom fi impreuna atunci sau nu, sa iti pun pe bord 4 biletele cu 4 destinatii diferite si sa fugim din Bucuresti.  

Acum, am reusit sa imi gasesc echilibrul in mine. Era lucrul de care aveam nevoie. Nu stiu cat de mult am luat-o razna, dar incerc sa-mi reamintesc tot ce m-ai invatat. Iar cand sterg praful in biblioteca sau imi asez frumos tricourile, ma gandesc la tine, ca tu te luai mereu de mine ca le las insirate. Acum, in biblioteca, nu mai sunt ramele foto cu tine. Mi-ar fi greu sa le vad zilnic. Am pus lucrarea de licenta. Dar de fiecare data cand ma uit la ea, nu vad lucrarea, vad ramele foto. Iar poza din portofel? Am vrut sa o scot intr-o zi, si m-a pacalit. S-a ascuns in spatele cardului si am lasat-o acolo. Bratara o mai port din cand in cand la mana, dar e mereu in portofel. Imi mai aduce aminte de tine. Nu e un lucru rau sa nu uit anii astia. As minti daca nu ma mai uit din cand in cand pe profilul tau, sa vad ce-ai mai facut, daca esti bine, daca esti fericita. Nu as fi gelos niciodata daca as stii ca esti fericita. As fi egoist daca in sufletul meu as fi gelos. Si stii ca sunt una dintre cele mai egoiste persoane. Iar cu tine nu am putut sa fiu nicio secunda. Acum, amandoi am calcat pe drumuri diferite. Probabil nu ne vom mai intalni niciodata. Sau daca ne vom intalni, poate peste 10-15 ani vom fi in acelasi parc, fiecare cu familia lui. N-am putea sa ne salutam, pentru ca ar trebui sa dam dupa explicatii. Ne-am intalni privirile. Probabil am zambi amandoi, pentru ca ne-ar trece intr-o fractiune de secunda toti anii in cap. Nu te-as uita nici atunci si probabil niciodata. Vor citi si altii. Unii ma vor crede pentru fiecare cuvant pe care l-am scris. Altii vor stii ca mai scriu din cand in cand bazaconii, ca-mi sta in fire. Nu stiu in schimb daca vei citi tu. Nu l-am scris pentru tine. Daca-l vei citi, stiu ca vei zambi. Mai tii minte cand iti spuneam ca atata timp cat eu sunt barbatul care in orice situatie te face sa zambesti, eu sunt barbatul pe care-l iubesti? Stiu ca vei zambi si acum. Dar dupa, vei inchide fereastra si te vei intoarce la curatenie. Poate-ti va trece prin cap sa ma suni, sau sa-mi scrii. Din cand in cand, ma mai gandesc si eu la asta. Am preferat sa te las sa pleci si sa ma uiti. Sa ne uitam. Mi-ai spus “cu timpul, vom reusi”. Vom reusi sa luam aceasta amintire si sa ii punem un lacat in suflet. O vom mai deschide uneori, cateva clipe, dupa care va ramane acolo. Asta o va face un “moment special” din cele de care-mi spuneai tu. Ne vom regasi in alti oameni. Dar nu vreau sa uiti un lucru: te voi iubi intotdeauna pentru femeia care ai fost in viata mea!

Toamna se numara stelele si clipele

Prolog:  tl;dr; 21 februarie 2015 ultimul post. In seara asta am vrut sa scriu. Taci si citeste. :)  

Poti sa pui si melodia asta pe fundal: https://www.youtube.com/watch?v=zHxnm1-gVS4 

9:00 P.M. Cobor din bloc. Noaptea se lasase, iar pe strada ingusta erau in dreptul masinilor oamenii care cinsteau ultima bere inainte de ziua de luni. Zaresc un zambet in dreptul unuia dintre ei. Era fericit de clipa pe care o traia. Stia ca maine se intoarce la serviciu, dar “tragea” de berea aia inainte sa urce in apartament. Ajung in capul bulevardului. In statia de autobuz o domnisoara la vreo 25 de ani cu rucsac in spate iesea din tura de dupa amiaza si se indrepta spre casa. Ea probabil ca nu a avut weekend, era greu sa citesti altceva decat oboseala din ochii ei. Se urca in autobuzul aproape gol, se aseaza intr-un colt, isi scoate castile si isi pune melodiile preferate pe repeat. Din cand in cand zareai un suras. Asta era singura parte din weekend de care se putea bucura.

10:45 P.M. Pe bulevard vedeai trecand cate o masina. La restaurantul de langa parc 10 oameni erau stransi la o masa festiva. Printre ei un copil de 10 ani, care era cu paharul de Pepsi si cu zambetul pana la urechi, se ridica in picioare pe scaun ca sa poata “da noroc” cu toti ceilalti de la masa.

11:15 P.M. Afara deja e racoare de toamna. Din varful dealului puteai zari tot parcul. Era aproape gol. Undeva in departare, pe celalalt mal al lacului doi tineri erau pe o banca. Radeau, se mai imbranceau din cand in cand, dar s-au luat in brate si s-au sarutat. Erau de-a dreptul indragostiti. “Savurau” fiecare clipa petrecuta impreuna. Pe deal era liniste. Bine, pe fundal se auzea din cand in cand o voce, dar era destul de liniste. Destul incat sa te asezi pe spate si sa privesti stelele. Nu erau multe, dar erau “numarabile”.

1:06 A.M. Dupa 2 ore se asterne linistea. Auzeam in sfarsit greierii in miezul noptii.  2 ore totusi pe care le iei si vrei sa le pui pe repeat. Nu e vorba de ce ai facut, ce ai auzit sau ce ai vazut in acele 2 ore. E vorba despre dealul pe care ai stat pur si simplu, lipsit de orice griji. E vorba de copacul din fata pe care-l admirai, de mirosul de inceput de toamna care era in jurul parcului. E vorba de statul pe spate, si visatul cu ochii spre stele? La ce? La nimic. Un vis cu ochii deschisi catre nimic. Caci tot ce aveai nevoie era pe iarba. Adica tabachera si-o bricheta. E vorba de timpul pe care oamenii il pierd fara sa-l aprecieze. Il pierd certandu-se, il pierd plangand, il pierd tinand ura in ei.

2:20 A.M. Pe bulevard rar mai zaresti cate o masina. Un om al strazii si-a facut “patul” din nou din 2 cutii de carton. Langa el era o caserola de mancare. Avusese parte in seara asta de o masa calda de la un vecin. Sirena se aude din departare. O masina de politie se grabea pe sosea. Poate ca voia sa ajunga mai repede acasa, sau poate era pe “interventie”.

4.00 A.M. Perna mare si pufoasa face cu ochiul inca o seara. Cu zambetul pe buze “o imbratisez” si cu gandul ca timpul pe care-l am la dispozitie il voi gestiona mai responsabil. O sa-l salut si o sa zambesc la fel de des cum o faceam pana acum. Poate cu un bonus. Pentru ca o clipa iti este data o singura data. Tu alegi daca vrei sa o pierzi sau daca vrei sa te bucuri de ea.

P.S.: Ramas bun, draga August. Bine ai venit, Septembrie.

P.P.S.: Multumesc, “minti descuiate” pentru increderea pe care mi-ai oferit-o din nou in tainele scrisului! :) 

Ne vedem joi!

Asta i-am spus dupa aproape o saptamana de tacere. Era timpul sa ne intalnim si sa vorbim. Nu eram pregatit. Poate-mi mai trebuiau inca 2 saptamani. Dar aveam un gol in stomac. Nu eram pregatit, dar trebuia sa o fac. Nu avea de unde sa stie ce am de gand sa vorbesc cu ea. Nici macar eu nu stiam...In 2 saptamani mi-am dat seama ca e prima data in viata mea cand nu vreau sa iau nicio decizie. Nu pot, nu stiu, nu vreau. Aveam nevoie sprijin. Pe care de altfel l-am primit, dar m-a bagat in ceata si mai rau. Asa ca mi-am luat inima in dinti si am spus GATA! O sun si ii spun: "Ne vedem joi!". Totul era aproape stabilit. Trebuia sa mai dau cateva telefoane. Parea totul extras dintr-un film de Oscar. Pana cand..."Nu pot sa ies joi, plec acasa". Si-atunci Oscarul s-a dus la Grey(God please don't!). Si i-am spus ba stai ca nu-i asa si pe dincolo si ca sunt ocupat si nu-mi vad capul de treaba si ca 10 minute si e perfect. Bine. Regizorul si-a convins personajul principal sa joace in film. Nu prea stia ce se va intampla. Nu cred ca stia nici ca va juca in film. I-am si promis ca nu vom vorbi despre noi. Nu cred ca am mintit-o...(:D)
Dimineata am avut nevoie de o cafea. De fapt de o cafea si o cola. Nu prea mai tin minte ce s-a intamplat, asa ca o sa presupun ca le-am baut pe amandoua. Sau pe niciuna(:D). Din 21 stiam ca nu voi strange 21. Speram la 16-17. Am fost putin dezamagit cand am facut numaratoarea finala si mi-a dat 11. La 6 trebuia sa fiu la Universitate. Cu marja de eroare ajungeam la 17:50. Eram ca un ceas elvetian. Ei trebuiau sa fie la 18:19 la metrou la Grozavesti. Nu aveau voie sa intarzie si nu se supara nimeni daca ajungeau mai devreme. Cu o ora inainte primesc mesaj. "Am iesit de la facultate, ma duc la camin". Well, asa ceva nu a fost planificat! Sarcina mea era sa o aduc de jos de la metrou, sus. Acum, cum voi reusi sa o aduc de SUS, jos, ca apoi din nou SUS? "Stai sa vezi ca sunt pe drumuri, ramane la aceeasi ora nu pot sa ajung mai devreme ne vedem la metrou". Parea un mesaj bun. "Nu pot veni la metrou ca imi fac bagajul si plec, hai sa vorbim la camin.". Hopa stai ca nu e bine, nu prea pot sa-i bag pe toti in camin..."Sunt foarte grabit, stam doar 10 minute, promit". A tinut, n-am mintit-o niciodata asa frumos ca in seara aia. Dar a meritat. Dupa ce-am facut recensamantul m-am indreptat spre Carrefour. O vad in fata ca vine si in dreptul nostru se asezase un Duster. Multumesc, am timp sa las capul in pamant, sa respir adanc. Planul era sa o tin de vorba cu orice subiect ca sa nu se lase o liniste totala si sa apara intrebarea "Ce voiai sa vorbesti cu mine?". A mai existat o mica problema: "Ne plimbam putin, intram pe cealalta parte a metroului si iesi pe partea cu caminul ca sa ajungi mai repede". Bine, bine, eu trebuia sa raman la metrou pentru ca ma grabeam, asa ca aveam nevoie de INCA o ultima scuza. "Da mami, da spune ma grabesc...ce doresti de la farmacie? Of bine, hai ca ies de la metrou ma duc la Carrefour, dar ma grabesc". Am rezolvat-o si pe asta. Inainte sa ajungem in fata scarilor ii spun: "Cred ca e momentul sa-ti zic de ce ne-am intalnit. Dar...cred ca e mai bine sa-ti arat". Iar de acolo s-a rupt firul. Tin minte ca am urcat scarile in graba ca sa ii dau eu ultimul restul trandafirilor. Ea nu pricepea de ce nu mergem pe scara rulanta. Dupa 10 secunde a zarit o fata cunoscuta si atunci cred ca s-a rupt firul si la ea. Eram pregatit de acasa cu discursul. Aiurea, nu stiam ce sa-i spun. Ana filma toata scena. A ajuns in dreptul meu si m-a sarutat pe obraz. Pentru aproximativ 0,5 secunde am simtit o urma de dezamagire. Atunci mi-am dat seama ca nu acela a fost motivul pentru care i-am facut surpriza. Am aflat mai tarziu ca socul a fost atat de puternic incat nu stia ce reactie ar trebui sa aibe. M-a luat in brate. Nu ne ziceam nimic, pur si simplu stateam imbratisati. Undeva de jos cineva striga "Casa de piatra". Apoi am primit un val de aplauze. Si s-au sfarsit cu un sarut adevarat. Era un moment in care-ti venea sa pui pauza timpului. Dar ea trebuia sa prinda trenul. In seara aia pe langa toate sentimentele pe care le aveam fata de ea, de gest, de moment, am simtit ca am prieteni care ma iubesc si care-mi sunt alaturi. A fost un sentiment extraordinar sa-i iau pe toti in brate. Au inteles de ce n-am ramas. Acum cred ca trebuie sa ma revansez fata de toti...va dura ceva timp(:D). Pe drum spre gara am dat timpul inapoi cu peste 1 an de zile. Erau fluturi in stomac. Era un soc din care ea nu se putea trezi, dar era perfect. In tren am numarat minutele pana cand trebuia sa cobor. Desi mi-as fi dorit sa merg cu ea acasa, a fost mai bine asa. Nu pot descrie cu succes toate sentimentele pe care le-am trait. Am sarutat-o si am coborat din tren. Inainte sa plece trenul i-am aratat ca nu am uitat-o! :)
Acum, de fiecare data cand vad filmuletul mi se face pielea de gaina. Mi s-a spus ca de acest gest unii oameni nu au parte toata viata. M-am simtit mandru pentru curajul pe care l-am avut si pentru toata iubirea pe care i-o port. Am fost tras de ureche. Trebuie, macar in ceasul al 13-lea sa ma maturizez. O floare nu face primavara. Nici 21. Dar mai sunt 7 zile si va fi primavara. Si afara, si la noi! :)

P.S.: Cred ca trebuie sa ma justific fata de unele persoane. Ei bine, la asta ma refer:
https://www.youtube.com/watch?v=lph6M6swmm0&feature=youtu.be&hd=1 
P.P.S.: Ne vedem joi!

Scrisoare catre Mos Craciun

Draga Mosule,

Nu ti-am mai scris demult. Poate ca faptul ca am crescut m-a facut sa uit de placerea asteptarii Craciunului. M-a facut sa uit de emotia serii de 24 cand nerabdator dau ture ocazional pe langa brad sa vad daca ai venit. M-a facut sa-mi pierd zambetul cand gasesc cadoul sub brad si m-a facut sa uit spiritul Craciunului. Mosule, anul asta ca in fiecare an nu am fost cuminte. Am avut grija de mami si nu m-am certat cu ea. Am avut grija de iubita mea sa-i arat in fiecare zi cat de mult o iubesc si cat de fericiti suntem impreuna. Nu ne-am certat foarte des. Mi-am tinut prietenii aproape si le-am fost alaturi atunci cand a trebuit. Nu i-am judecat pentru deciziile pe care le-au luat si nu i-am criticat pentru ele. Mosule sa stii ca nu am facut toate astea, dar daca ipotetic s-ar fi intamplat am o urma de regret ca puteam face lucrurile mai bine. Nu a fost un an perfect, dar nu a fost nici un an greu. A fost, ca in fiecare an, un an plin de intamplari. Si nu m-am plictisit de pe 1 ianurie pana astazi, ce zi o fi ca nu stiu cand voi termina scrisoarea  sa zic in fiecare zi “Te iubesc”. Mosule, sa stii ca le spun asta celor mai importante 2 femei din viata mea. Dar sa stii ca prietenilor nu le zic, pentru ca mi-e rusine. Asa e omul, ii e frica sa-si recunoasca sentimentele. Dar sa stii mosule ca ii iubesc pe toti. Si chiar daca nu le zic fratelui meu mai mic sau tatalui si pe ei ii iubesc la fel de mult. Caci desi familia mea matematic nu este numeroasa, este foarte mare. Caci pentru mine si iubita si prietenii fac parte din familie. Si sa-ti spun mosule, in Drumul Taberei am 2 verisori mult mai mici, o matusa care mereu imi face nes cand ma duc la ea si un unchi care e suparat ca nu beau de fiecare data o bere cand vin la ei. Si pe ei ii iubesc mosule. Iar in afara Bucurestiului, prin Balotesti am un unchi, care din cand in cand atunci cand il sun vine si ma ia cu masina si ma duce acasa(0219477 promit ca iti fac rost mosule de indicativul masinii si poate atunci cand o sa ai nevoie de el o sa vina sa te ia). Iar undeva departe am o bunica. Ii iubesc pe toti si cu ei viata mea este asa frumoasa! Mosule, desi n-am fost perfect fata de ei au avut puterea si rabdarea si intelepciunea sa ma ierte. Caci omul nu invata sa iubeasca calitatile, ci defectele.

Draga mosule, la scoala sa stii ca am fost din cand in cand. Sunt un student model care e integralist dupa primul an(exact cum si-a propus). Si promit ca daca vei fi cald si darnic cu mine asa voi fi si la anul. Anul asta termin linistit. Nu am foarte multe de facut pana in sesiune. Inafara sa ma apuc de invatat.

La final de scrisoare, o sa-ti promit ca te voi astepta in seara de 24, fie ca vii impreuna cu camioanele Coca-Cola ca pe vremuri, fie ca iti faci aparitia pe cerul senin zburand cu sania ta plina de cadouri, fie ca spiritul tau se va afla in sufletul tuturor vei fi acolo alaturi de noi anul acesta.

P.S.:Craciun fericit si sarbatori fericite tuturor!

P.P.S.:It’s beginning to look a lot like Christmas!

Buna dimineata, Septembrie!

Prolog: A trecut o vara de la ultimele cuvinte scrise aici, dar aproape zilnic imi doream sa gasesc clipa se inspiratie cand sa ma intorc. Nu stiu daca a sosit acum, dar mi-era prea dor ca sa mai astept. :)

Buna dimineata, Septembrie,
Acum un an aveam un sentiment care imi cutremura gandurile. Simteam ca iubesc din nou. Simteam ca iubesc vechiul drum spre casa din "cartier", simteam ca iubesc biroul meu antic si laptopul cand il deschid, simteam ca iubesc clipa cand puneam capul pe perna si adormeam in cateva momente, dar fiecare din aceste lucruri erau o minciuna. Caci in realitate simteam ca te iubesc, pe tine. A trecut un an si daca ar fi as avea de scris 1000 de lucruri despre acest an. "Si a crescut un an cati altii in 10". Si intr-adevar, s-au intamplat intr-un an, cat altii traiau in 10. Cismigiul in octombrie era o pata de culoare in viata mea. L-am vazut de cateva ori. Piata Romana era o experienta noua. Facultatea. Dar bucuria cand plecam pe Magheru spre Universitate era...nemarginita.
Noptile erau diferite. Dupa mult timp adormeam cu zambetul pe buze si in bratele tale. Dar nu puteam visa frumos fara sa-ti dau sarutul de noapte buna. Dimineata era cu atat mai frumoasa cu cat atunci cand deschideam ochii te vedeam pe tine. Si-as repeta fiecare dimineata de 1000 de ori si tot nu as putea sa renunt si sa nu mai traiesc inca odata acea clipa. Caci adevaratul motiv a fost acesta de la bun inceput. Iubirea fara zambet inainte si dupa ce adormi este o monotonie traita in 2.
Iar 3 cuvinte postate aici nu valoreaza cele 358,4 motive pentru care te iubesc. Si iti promit ca intr-o zi ti le voi scrie pe toate pe o foaie. Iar de fiecare data cand va fi necesar vei lua unul si il vei citi. Si-atunci zambetul iti va reveni pe buze.
Dar pana atunci, nu ramane decat sa-ti spun...te iubesc, Septembrie!

P.S.: Tu esti si Septembrie, si Octombrie si toate celelalte zile, luni, anotimpuri ale mele.
Noapte buna, Septembrie!

Eurovision-Fiasco inaintea razboiului

          Europa a avut de ales in finala Eurovision: 6 perechi de sani sau un travestit, homosexual cu barba. Un el sau o ea, sau un IT, ca in limba romana este clar, nu ii putem gasi pronumele. Ce s-a vrut de fapt in finala Eurovision? Este clar, un concurs politic, in care noi nici daca am vrea nu am putea castiga, dar in spatele acestei realitati vin cu urmatoarea intrebare: Ce cacat a fost in mintea jumatatii poporului european cand a votat Bestia...pot sa-i spun Bestia, merci. Comentam pe Facebook(da, il folosesc) cu un prieten si eram amandoi plini de draci cand vedeam rand pe rand tari care ofera 12 puncte Austriei. Bai iti spun, am tinut in finala cu oricine era pe locul doi, ba Suedia, ba Armenia, ba Olanda. Oricine sa-i ia locul Bestiei. Conchita(se pronunta Concita pentru necunoscatori) Wurst. Ce a demonstrat Austria? A castigat Eurovisionul, il va organiza la anul, dar acest lucru i-a stricat complet imaginea in randul oamenilor hetero. Mult timp de-acum in capul meu(si sigur este valabil si pentru multi altii) numele Austriei va fi asociat cu acea BESTIE! Acum nu pot sa va garantez ca in spatele preselectiilor Eurovisionului in Austria erau hetero. Dar nu se poate asa ceva: Armenia, Elvetia, Italia, Belgia, Spania, Finlanda, Irlanda, Portugalia, Israel, Suedia, Marea Britanie, CHIAR OLANDA!, si Grecia. Acestea sunt tarile care au acordat 12 puncte Austriei. Realizati ca nu sunt singurele puncte primite, pe langa cele de 8 sau de 10. Dar atentie, 13 tari au acordat punctaj maxim Bestiei, adica un total de 157 de puncte doar din punctajul maxim. Oameni buni, cu suflet bun si cu politica de cacat, cum sa dati punctajele chestiei aleia? Sunt ferm convins(sau incerc sa ma imbat cu apa rece) ca voturile nu au contat la final si decizia a fost luata de organizatorii fiecarei tari(cum de altfel se intampla si se vede de la un km). Adica Romania acorda 10 Ungariei si ei ne scuipa intre ochi. Bravo Romania! Dati-le bozgorilor puncte. Numele dansei/dansului de scena il inteleg si nu il pot critica. Asta vrea, asta ii place, nu-i poti lua copilului jucaria de la gura. Dar dragi cetateni europeni in special austrieci: v-ati facut de tot cacatul! Si cu voi impreuna si Europa. Mai bine trimiteati un lautar. Salam daca venea la Eurovision il castiga. Va garantez! Bine, exagerez, poate nu il castiga. Romania a acordat 8 puncte Austriei. Ce dracu' demonstrati? Ca Europa este unita? De ce pizda ma-sii o uniti la Bestia aia? Uniti-o fratilor la poloneze! Subiectivitate: 6 perechi de sani au venit pe scena si au facut un spectacol erotic. Tipa care canta nu excela, dar nici nu-mi zguduia timpanele ca Bestia. Obiectivitate: Este clar ca nu te poti prezenta cu un film porno la Eurovision, dar apreciem incercarea Poloniei.
          Ovi tati, ne-a placut melodia, dar nu cred ca ai mai avut semnal la telefon dupa ce-ati cantat, cum ai avut in 2010 cand am luat locul 3. Sau poate erau liniile ocupate cu cetatenii austrieci care sunau in toata Europa sa voteze Bestia. Uniti frate Europa, ca se-apropie razboiul, dar nu puneti cap de afis un transexual, homosexual, CU BARBA! Barbieriti-l macar, va rog din suflet! Pe cuvant, cand l-am vazut am crezut ca vomit. Nu ma intereseaza parerile celor care au votat Austria, celor care au sustinut Austria, un lucru e cert: daca nu esti bolnav mintal, nu poti avea pic de emotie pozitiva cand te uiti la Bestia aia. Borasti in fata televizorului in pana mea! Revin, Ovi, o spun sincer, sunteti singurii demni sa reprezentati la ora actuala Romania la Eurovision. Cezar OOOOOatu? Ala de ce n-a castigat Eurovisionul? Daca se facea travestit avea o sansa? Sau e? Detalii, in fine. Dar spre binele nostru sa nu castigam Eurovisionul. Locul 2 e memorabil, dar castigarea lui si implicit organizarea lui, ar fi un chin mai mare pentru populatia Romaniei pentru un an de zile. Ca...ne trebuie investitii, bineinteles! Dar si ce investitii...lasa...e bun locul 2, macar p-ala de l-am avea!
          Sunt cetatean european, unit cu toata Europa mea impotriva lucrurilor ce s-au intamplat in ultima vreme, dar refuz sa cred si sa accept ca acel transexual, homosexual, acea, acel, BESTIA! a castigat Eurovisionul.

P.S.: Vive la France! 1 point a la Eurovision.
P.P.S.: Cel care a criticat prestatia Romaniei pe Mirror nu este demn sa reprezinte "elita" jurnalistilor britanici.