Ne vedem joi!

Asta i-am spus dupa aproape o saptamana de tacere. Era timpul sa ne intalnim si sa vorbim. Nu eram pregatit. Poate-mi mai trebuiau inca 2 saptamani. Dar aveam un gol in stomac. Nu eram pregatit, dar trebuia sa o fac. Nu avea de unde sa stie ce am de gand sa vorbesc cu ea. Nici macar eu nu stiam...In 2 saptamani mi-am dat seama ca e prima data in viata mea cand nu vreau sa iau nicio decizie. Nu pot, nu stiu, nu vreau. Aveam nevoie sprijin. Pe care de altfel l-am primit, dar m-a bagat in ceata si mai rau. Asa ca mi-am luat inima in dinti si am spus GATA! O sun si ii spun: "Ne vedem joi!". Totul era aproape stabilit. Trebuia sa mai dau cateva telefoane. Parea totul extras dintr-un film de Oscar. Pana cand..."Nu pot sa ies joi, plec acasa". Si-atunci Oscarul s-a dus la Grey(God please don't!). Si i-am spus ba stai ca nu-i asa si pe dincolo si ca sunt ocupat si nu-mi vad capul de treaba si ca 10 minute si e perfect. Bine. Regizorul si-a convins personajul principal sa joace in film. Nu prea stia ce se va intampla. Nu cred ca stia nici ca va juca in film. I-am si promis ca nu vom vorbi despre noi. Nu cred ca am mintit-o...(:D)
Dimineata am avut nevoie de o cafea. De fapt de o cafea si o cola. Nu prea mai tin minte ce s-a intamplat, asa ca o sa presupun ca le-am baut pe amandoua. Sau pe niciuna(:D). Din 21 stiam ca nu voi strange 21. Speram la 16-17. Am fost putin dezamagit cand am facut numaratoarea finala si mi-a dat 11. La 6 trebuia sa fiu la Universitate. Cu marja de eroare ajungeam la 17:50. Eram ca un ceas elvetian. Ei trebuiau sa fie la 18:19 la metrou la Grozavesti. Nu aveau voie sa intarzie si nu se supara nimeni daca ajungeau mai devreme. Cu o ora inainte primesc mesaj. "Am iesit de la facultate, ma duc la camin". Well, asa ceva nu a fost planificat! Sarcina mea era sa o aduc de jos de la metrou, sus. Acum, cum voi reusi sa o aduc de SUS, jos, ca apoi din nou SUS? "Stai sa vezi ca sunt pe drumuri, ramane la aceeasi ora nu pot sa ajung mai devreme ne vedem la metrou". Parea un mesaj bun. "Nu pot veni la metrou ca imi fac bagajul si plec, hai sa vorbim la camin.". Hopa stai ca nu e bine, nu prea pot sa-i bag pe toti in camin..."Sunt foarte grabit, stam doar 10 minute, promit". A tinut, n-am mintit-o niciodata asa frumos ca in seara aia. Dar a meritat. Dupa ce-am facut recensamantul m-am indreptat spre Carrefour. O vad in fata ca vine si in dreptul nostru se asezase un Duster. Multumesc, am timp sa las capul in pamant, sa respir adanc. Planul era sa o tin de vorba cu orice subiect ca sa nu se lase o liniste totala si sa apara intrebarea "Ce voiai sa vorbesti cu mine?". A mai existat o mica problema: "Ne plimbam putin, intram pe cealalta parte a metroului si iesi pe partea cu caminul ca sa ajungi mai repede". Bine, bine, eu trebuia sa raman la metrou pentru ca ma grabeam, asa ca aveam nevoie de INCA o ultima scuza. "Da mami, da spune ma grabesc...ce doresti de la farmacie? Of bine, hai ca ies de la metrou ma duc la Carrefour, dar ma grabesc". Am rezolvat-o si pe asta. Inainte sa ajungem in fata scarilor ii spun: "Cred ca e momentul sa-ti zic de ce ne-am intalnit. Dar...cred ca e mai bine sa-ti arat". Iar de acolo s-a rupt firul. Tin minte ca am urcat scarile in graba ca sa ii dau eu ultimul restul trandafirilor. Ea nu pricepea de ce nu mergem pe scara rulanta. Dupa 10 secunde a zarit o fata cunoscuta si atunci cred ca s-a rupt firul si la ea. Eram pregatit de acasa cu discursul. Aiurea, nu stiam ce sa-i spun. Ana filma toata scena. A ajuns in dreptul meu si m-a sarutat pe obraz. Pentru aproximativ 0,5 secunde am simtit o urma de dezamagire. Atunci mi-am dat seama ca nu acela a fost motivul pentru care i-am facut surpriza. Am aflat mai tarziu ca socul a fost atat de puternic incat nu stia ce reactie ar trebui sa aibe. M-a luat in brate. Nu ne ziceam nimic, pur si simplu stateam imbratisati. Undeva de jos cineva striga "Casa de piatra". Apoi am primit un val de aplauze. Si s-au sfarsit cu un sarut adevarat. Era un moment in care-ti venea sa pui pauza timpului. Dar ea trebuia sa prinda trenul. In seara aia pe langa toate sentimentele pe care le aveam fata de ea, de gest, de moment, am simtit ca am prieteni care ma iubesc si care-mi sunt alaturi. A fost un sentiment extraordinar sa-i iau pe toti in brate. Au inteles de ce n-am ramas. Acum cred ca trebuie sa ma revansez fata de toti...va dura ceva timp(:D). Pe drum spre gara am dat timpul inapoi cu peste 1 an de zile. Erau fluturi in stomac. Era un soc din care ea nu se putea trezi, dar era perfect. In tren am numarat minutele pana cand trebuia sa cobor. Desi mi-as fi dorit sa merg cu ea acasa, a fost mai bine asa. Nu pot descrie cu succes toate sentimentele pe care le-am trait. Am sarutat-o si am coborat din tren. Inainte sa plece trenul i-am aratat ca nu am uitat-o! :)
Acum, de fiecare data cand vad filmuletul mi se face pielea de gaina. Mi s-a spus ca de acest gest unii oameni nu au parte toata viata. M-am simtit mandru pentru curajul pe care l-am avut si pentru toata iubirea pe care i-o port. Am fost tras de ureche. Trebuie, macar in ceasul al 13-lea sa ma maturizez. O floare nu face primavara. Nici 21. Dar mai sunt 7 zile si va fi primavara. Si afara, si la noi! :)

P.S.: Cred ca trebuie sa ma justific fata de unele persoane. Ei bine, la asta ma refer:
https://www.youtube.com/watch?v=lph6M6swmm0&feature=youtu.be&hd=1 
P.P.S.: Ne vedem joi!

Scrisoare catre Mos Craciun

Draga Mosule,

Nu ti-am mai scris demult. Poate ca faptul ca am crescut m-a facut sa uit de placerea asteptarii Craciunului. M-a facut sa uit de emotia serii de 24 cand nerabdator dau ture ocazional pe langa brad sa vad daca ai venit. M-a facut sa-mi pierd zambetul cand gasesc cadoul sub brad si m-a facut sa uit spiritul Craciunului. Mosule, anul asta ca in fiecare an nu am fost cuminte. Am avut grija de mami si nu m-am certat cu ea. Am avut grija de iubita mea sa-i arat in fiecare zi cat de mult o iubesc si cat de fericiti suntem impreuna. Nu ne-am certat foarte des. Mi-am tinut prietenii aproape si le-am fost alaturi atunci cand a trebuit. Nu i-am judecat pentru deciziile pe care le-au luat si nu i-am criticat pentru ele. Mosule sa stii ca nu am facut toate astea, dar daca ipotetic s-ar fi intamplat am o urma de regret ca puteam face lucrurile mai bine. Nu a fost un an perfect, dar nu a fost nici un an greu. A fost, ca in fiecare an, un an plin de intamplari. Si nu m-am plictisit de pe 1 ianurie pana astazi, ce zi o fi ca nu stiu cand voi termina scrisoarea  sa zic in fiecare zi “Te iubesc”. Mosule, sa stii ca le spun asta celor mai importante 2 femei din viata mea. Dar sa stii ca prietenilor nu le zic, pentru ca mi-e rusine. Asa e omul, ii e frica sa-si recunoasca sentimentele. Dar sa stii mosule ca ii iubesc pe toti. Si chiar daca nu le zic fratelui meu mai mic sau tatalui si pe ei ii iubesc la fel de mult. Caci desi familia mea matematic nu este numeroasa, este foarte mare. Caci pentru mine si iubita si prietenii fac parte din familie. Si sa-ti spun mosule, in Drumul Taberei am 2 verisori mult mai mici, o matusa care mereu imi face nes cand ma duc la ea si un unchi care e suparat ca nu beau de fiecare data o bere cand vin la ei. Si pe ei ii iubesc mosule. Iar in afara Bucurestiului, prin Balotesti am un unchi, care din cand in cand atunci cand il sun vine si ma ia cu masina si ma duce acasa(0219477 promit ca iti fac rost mosule de indicativul masinii si poate atunci cand o sa ai nevoie de el o sa vina sa te ia). Iar undeva departe am o bunica. Ii iubesc pe toti si cu ei viata mea este asa frumoasa! Mosule, desi n-am fost perfect fata de ei au avut puterea si rabdarea si intelepciunea sa ma ierte. Caci omul nu invata sa iubeasca calitatile, ci defectele.

Draga mosule, la scoala sa stii ca am fost din cand in cand. Sunt un student model care e integralist dupa primul an(exact cum si-a propus). Si promit ca daca vei fi cald si darnic cu mine asa voi fi si la anul. Anul asta termin linistit. Nu am foarte multe de facut pana in sesiune. Inafara sa ma apuc de invatat.

La final de scrisoare, o sa-ti promit ca te voi astepta in seara de 24, fie ca vii impreuna cu camioanele Coca-Cola ca pe vremuri, fie ca iti faci aparitia pe cerul senin zburand cu sania ta plina de cadouri, fie ca spiritul tau se va afla in sufletul tuturor vei fi acolo alaturi de noi anul acesta.

P.S.:Craciun fericit si sarbatori fericite tuturor!

P.P.S.:It’s beginning to look a lot like Christmas!

Buna dimineata, Septembrie!

Prolog: A trecut o vara de la ultimele cuvinte scrise aici, dar aproape zilnic imi doream sa gasesc clipa se inspiratie cand sa ma intorc. Nu stiu daca a sosit acum, dar mi-era prea dor ca sa mai astept. :)

Buna dimineata, Septembrie,
Acum un an aveam un sentiment care imi cutremura gandurile. Simteam ca iubesc din nou. Simteam ca iubesc vechiul drum spre casa din "cartier", simteam ca iubesc biroul meu antic si laptopul cand il deschid, simteam ca iubesc clipa cand puneam capul pe perna si adormeam in cateva momente, dar fiecare din aceste lucruri erau o minciuna. Caci in realitate simteam ca te iubesc, pe tine. A trecut un an si daca ar fi as avea de scris 1000 de lucruri despre acest an. "Si a crescut un an cati altii in 10". Si intr-adevar, s-au intamplat intr-un an, cat altii traiau in 10. Cismigiul in octombrie era o pata de culoare in viata mea. L-am vazut de cateva ori. Piata Romana era o experienta noua. Facultatea. Dar bucuria cand plecam pe Magheru spre Universitate era...nemarginita.
Noptile erau diferite. Dupa mult timp adormeam cu zambetul pe buze si in bratele tale. Dar nu puteam visa frumos fara sa-ti dau sarutul de noapte buna. Dimineata era cu atat mai frumoasa cu cat atunci cand deschideam ochii te vedeam pe tine. Si-as repeta fiecare dimineata de 1000 de ori si tot nu as putea sa renunt si sa nu mai traiesc inca odata acea clipa. Caci adevaratul motiv a fost acesta de la bun inceput. Iubirea fara zambet inainte si dupa ce adormi este o monotonie traita in 2.
Iar 3 cuvinte postate aici nu valoreaza cele 358,4 motive pentru care te iubesc. Si iti promit ca intr-o zi ti le voi scrie pe toate pe o foaie. Iar de fiecare data cand va fi necesar vei lua unul si il vei citi. Si-atunci zambetul iti va reveni pe buze.
Dar pana atunci, nu ramane decat sa-ti spun...te iubesc, Septembrie!

P.S.: Tu esti si Septembrie, si Octombrie si toate celelalte zile, luni, anotimpuri ale mele.
Noapte buna, Septembrie!

Eurovision-Fiasco inaintea razboiului

          Europa a avut de ales in finala Eurovision: 6 perechi de sani sau un travestit, homosexual cu barba. Un el sau o ea, sau un IT, ca in limba romana este clar, nu ii putem gasi pronumele. Ce s-a vrut de fapt in finala Eurovision? Este clar, un concurs politic, in care noi nici daca am vrea nu am putea castiga, dar in spatele acestei realitati vin cu urmatoarea intrebare: Ce cacat a fost in mintea jumatatii poporului european cand a votat Bestia...pot sa-i spun Bestia, merci. Comentam pe Facebook(da, il folosesc) cu un prieten si eram amandoi plini de draci cand vedeam rand pe rand tari care ofera 12 puncte Austriei. Bai iti spun, am tinut in finala cu oricine era pe locul doi, ba Suedia, ba Armenia, ba Olanda. Oricine sa-i ia locul Bestiei. Conchita(se pronunta Concita pentru necunoscatori) Wurst. Ce a demonstrat Austria? A castigat Eurovisionul, il va organiza la anul, dar acest lucru i-a stricat complet imaginea in randul oamenilor hetero. Mult timp de-acum in capul meu(si sigur este valabil si pentru multi altii) numele Austriei va fi asociat cu acea BESTIE! Acum nu pot sa va garantez ca in spatele preselectiilor Eurovisionului in Austria erau hetero. Dar nu se poate asa ceva: Armenia, Elvetia, Italia, Belgia, Spania, Finlanda, Irlanda, Portugalia, Israel, Suedia, Marea Britanie, CHIAR OLANDA!, si Grecia. Acestea sunt tarile care au acordat 12 puncte Austriei. Realizati ca nu sunt singurele puncte primite, pe langa cele de 8 sau de 10. Dar atentie, 13 tari au acordat punctaj maxim Bestiei, adica un total de 157 de puncte doar din punctajul maxim. Oameni buni, cu suflet bun si cu politica de cacat, cum sa dati punctajele chestiei aleia? Sunt ferm convins(sau incerc sa ma imbat cu apa rece) ca voturile nu au contat la final si decizia a fost luata de organizatorii fiecarei tari(cum de altfel se intampla si se vede de la un km). Adica Romania acorda 10 Ungariei si ei ne scuipa intre ochi. Bravo Romania! Dati-le bozgorilor puncte. Numele dansei/dansului de scena il inteleg si nu il pot critica. Asta vrea, asta ii place, nu-i poti lua copilului jucaria de la gura. Dar dragi cetateni europeni in special austrieci: v-ati facut de tot cacatul! Si cu voi impreuna si Europa. Mai bine trimiteati un lautar. Salam daca venea la Eurovision il castiga. Va garantez! Bine, exagerez, poate nu il castiga. Romania a acordat 8 puncte Austriei. Ce dracu' demonstrati? Ca Europa este unita? De ce pizda ma-sii o uniti la Bestia aia? Uniti-o fratilor la poloneze! Subiectivitate: 6 perechi de sani au venit pe scena si au facut un spectacol erotic. Tipa care canta nu excela, dar nici nu-mi zguduia timpanele ca Bestia. Obiectivitate: Este clar ca nu te poti prezenta cu un film porno la Eurovision, dar apreciem incercarea Poloniei.
          Ovi tati, ne-a placut melodia, dar nu cred ca ai mai avut semnal la telefon dupa ce-ati cantat, cum ai avut in 2010 cand am luat locul 3. Sau poate erau liniile ocupate cu cetatenii austrieci care sunau in toata Europa sa voteze Bestia. Uniti frate Europa, ca se-apropie razboiul, dar nu puneti cap de afis un transexual, homosexual, CU BARBA! Barbieriti-l macar, va rog din suflet! Pe cuvant, cand l-am vazut am crezut ca vomit. Nu ma intereseaza parerile celor care au votat Austria, celor care au sustinut Austria, un lucru e cert: daca nu esti bolnav mintal, nu poti avea pic de emotie pozitiva cand te uiti la Bestia aia. Borasti in fata televizorului in pana mea! Revin, Ovi, o spun sincer, sunteti singurii demni sa reprezentati la ora actuala Romania la Eurovision. Cezar OOOOOatu? Ala de ce n-a castigat Eurovisionul? Daca se facea travestit avea o sansa? Sau e? Detalii, in fine. Dar spre binele nostru sa nu castigam Eurovisionul. Locul 2 e memorabil, dar castigarea lui si implicit organizarea lui, ar fi un chin mai mare pentru populatia Romaniei pentru un an de zile. Ca...ne trebuie investitii, bineinteles! Dar si ce investitii...lasa...e bun locul 2, macar p-ala de l-am avea!
          Sunt cetatean european, unit cu toata Europa mea impotriva lucrurilor ce s-au intamplat in ultima vreme, dar refuz sa cred si sa accept ca acel transexual, homosexual, acea, acel, BESTIA! a castigat Eurovisionul.

P.S.: Vive la France! 1 point a la Eurovision.
P.P.S.: Cel care a criticat prestatia Romaniei pe Mirror nu este demn sa reprezinte "elita" jurnalistilor britanici.

Anemona mea!

     Iubirea este greu de gasit, foarte greu de perceput si imposibil de controlat. Teama de esec a stat prea mult timp in umbra. Si chiar si in ciuda acestor grele incercari, a renunta este calea cea mai dobitoaca. Atunci cand simti ca-ti fierbe sangele cand isi intoarce privirea nevinovata catre tine si cu un zambet pe buzele ei suave iti spune "te iubesc", atunci stii ca minciuna nu are loc in povestea ta de dragoste. Si simti cum te imbeti din vise si stai si o privesti minute in sir stand langa tine si doar iti dai seama cat de frumoasa este ea si viata odata cu ea. Si-atunci stii ca acest "suflet minunat" este tot ceea ce ti-ai fi putut dori vreodata si indiferent de piedicile Divinitatii o vei iubi mereu si-atat cat iti va sta in putinta vei lupta pentru voi 2!
     Si chiar daca fiecare are probabil Anemona lui poate ca niciodata nu isi va da seama cine este ea cu adevarat. Daca era iubirea lui nevinovata din generala care se ascundea in spatele "celei mai frumoase prietenii". Daca era prima lui iubire din liceu care i-a fost impartasita? Sau poate actuala sa iubita? Si stand intr-un oras micut si lipsit de zgomotul si gropile Bucurestiului intr-o sufragerie care asteapta vlaga din sufletul sau, se gandea la cine era. Si timid isi spunea ca fata lui pe care mult odata a iubit-o. Dar nu-si dadea seama cat de mult se insela. Caci nu realiza ca el de fapt in fiecare zi se indragostea din nou, si din nou, si din nou. De aceeasi fata satena, creata si cu ochi albastri!

Cuvantul inainte

                Si uneori e atat de greu sa-ti gasesti cuvintele...caci ele s-au pierdut prin tainele fericirii. Si nu intelegi de unde sa le mai apuci, dar nici ca-ti pasa. Caci iubirea, cu toti spinii ei e mai frumoasa decat orice trandafir. Si atunci lumea te intreaba: „Ce s-a intamplat?”, iar tu atat de linistit le spui ca sacrificiul nu poate depasi puterea iubirii. Si-atunci clipa de inspiratie se dizolva intre apele acestei mari. Si nu regreti nimic, pentru ca in viata nu trebuie sa ai regrete. Paradoxal, spuneai la un moment dat „cel mai mare regret al meu este ca, desi in viata nu ar trebui sa ai regrete, am atat de multe”. Si iti este dor sa stai si sa tastezi acele 2-3 cuvinte care poate bucura un ochi si care te implinesc pe tine sufleteste. Samanta in schimb niciodata nu se va pierde...

                Si uneori e atat de usor sa-ti gasesti cuvintele...caci ele s-au regasit prin tainele melancoliei. Si sunt atat de multe incat ti-e greu sa le pui cap la cap. Caci melancolia, cu toata starea spirituala negativa pe care ti-o ofera, are si partea ei buna, hranindu-ti inspiratia. Si-atunci lumea te intreaba: „Ce s-a intamplat?”, iar tu atat de linistit le spui ca sacrificiul nu va disparea niciodata in tainele iubirii. Caci acest minunat blestem nu te va lasa sa pui niciodata linistit pleopa peste pleoapa. Pentru ca intotdeauna vei sti ca mai ramane inca ceva de spus. Si vei sti ca mai este inca cineva care trebuie sa-ti auda soaptele. Noapte de noapte vei trai cu sentimentul acesta: ca inca nu s-a terminat. Si ca nu se va termina niciodata.

                Niciodata nu vei putea sa ii impaci pe toti si sa te impaci si pe tine. Nu vei simti caldura linistii nici cand o vei putea auzi. Asa ca nu zambi si nu plange, ci lasa-te in voia lui, a Cuvantului.

Cate-un pic din fiecare

           As scrie un roman. Si tot n-ar fi destul. Au trecut mai bine de 2 luni de la ultimul meu post(exceptand acea tema stupida). Au trecut 2 luni de facultate. Uau! (Nu!!!) Vine sesiunea! As scrie pana maine dimineata daca as putea, dar incerc sa rezum totul in maxim o pagina. Mi-e dor de liceu, dar imi place la facultate. Invat ceva folositor, dar, ca in liceu, am si "restul". Nu intru in detalii.

            Mi-e dor de fostii colegi, dar rad in fiecare zi cu cei pe care ii am astazi. Ma bucur s-a reusit crearea unui grup si in cadrul facultatii. Profesori? Destui. De toate felurile. Speram sa fie cat mai putin cei care se ocupa cu restantele. Secretariatul? Simpatica cea de la anul 1, dar nu mai am mult pana o intreb pe cea de anul 2 sau 3 cand a fost ultima oara...iubita?

             Societatea? Mi-e scarba de ea. Auzeam pe cineva zilele astea, de varsta mea, spunand ca: "m-am saturat de Romania". Si eu, dar cuvintele sunt prea grele pentru varsta ta! Sunt oameni care nu-si permit la varsta lor, la care-ti pot fi parinte, sa spuna asta. O baba la Universitate cersea la intrarea in pasaj. Un student i-a intins 50 de bani. Iar zgripturoaica a tipat la el intrebandu-l daca nu ii este rusine sa ii dea doar 50 de bani. Am intrebat-o daca nu ii e rusine sa stea acolo sa cerseasca. A tacut din gura. Apoi, am invitat-o sa se duca acasa cu onoare, decat sa traiasca din mila altora. A tacut din nou din gura. Ei sunt cei INCURAJATI de catre voi. Am si eu mila, dar nu este indreptata catre cei care cersind, castiga mai mult decat parintii mei. Care se dau bolnavi, care cara dupa ei in metrouri copii mici pentru a castiga mila oamenilor si a primii bani. Sictir, lor! Un alt bosorog care sta sub coloanele din Romana in fiecare zi cu un articol pe care scrie "Mare regizor muritor de foame...". Aoleu? Dar cateva zile dupa acea imagine il vedeam fara nicio pancarta stand picior peste picior si fumand o tigara. Ai bani de tigari? Dunhill-ul costa 14,5 lei. O paine costa 80 de bani. Ia zi cam cate zile poti manca, ca tot cersesti langa facultate de economie? As putea sa te intreb care este costul de oportunitate al acelui pachet de tigari? Mi-ai raspunde ca il rezolvi in 30 de minute cu articolul ala. Sictir, si tie!

             Prietenii? Multi au fost, putini au ramas. Multi sunt, putin de altfel. E greu sa ii numeri cand nu stii cine iti este cu adevarat. Un telefon, o cafea, o tigara, greu sa mai gasesti loc in viata ta pentru ele alaturi de cei carora atunci cand le cereai ajutorul iti erau alaturi. Apa trece, pietrele raman. Tata imi spunea cand eram mic ca razbunarea e arma prostului. Acum, cand am crescut, am realizat de ce spunea asta: Roata se intoarce. Pe scurt, are cine sa aibe grija de toti!

              In incheiere. Forta Steaua si trupt si suflet pentru culori. Respect oamenii, respect suporterii, dar nu agreez bestii, animale, analfabeti, agramati, inculti, idioti, cretini s.a.m.d. 

              Toate cele bune si sa ne auzim cu bine!

 

P.S.: Ati observat ca stati mai mult pe Facebook decat acasa? Nu va pasa. Se va regreta timpul pierdut mai tarziu...

P.P.S.:O iubesc, si fiecare clipa alaturi de ea imi aduce fericirea!