marți, 22 aprilie 2014

Anemona mea!

     Iubirea este greu de gasit, foarte greu de perceput si imposibil de controlat. Teama de esec a stat prea mult timp in umbra. Si chiar si in ciuda acestor grele incercari, a renunta este calea cea mai dobitoaca. Atunci cand simti ca-ti fierbe sangele cand isi intoarce privirea nevinovata catre tine si cu un zambet pe buzele ei suave iti spune "te iubesc", atunci stii ca minciuna nu are loc in povestea ta de dragoste. Si simti cum te imbeti din vise si stai si o privesti minute in sir stand langa tine si doar iti dai seama cat de frumoasa este ea si viata odata cu ea. Si-atunci stii ca acest "suflet minunat" este tot ceea ce ti-ai fi putut dori vreodata si indiferent de piedicile Divinitatii o vei iubi mereu si-atat cat iti va sta in putinta vei lupta pentru voi 2!
     Si chiar daca fiecare are probabil Anemona lui poate ca niciodata nu isi va da seama cine este ea cu adevarat. Daca era iubirea lui nevinovata din generala care se ascundea in spatele "celei mai frumoase prietenii". Daca era prima lui iubire din liceu care i-a fost impartasita? Sau poate actuala sa iubita? Si stand intr-un oras micut si lipsit de zgomotul si gropile Bucurestiului intr-o sufragerie care asteapta vlaga din sufletul sau, se gandea la cine era. Si timid isi spunea ca fata lui pe care mult odata a iubit-o. Dar nu-si dadea seama cat de mult se insela. Caci nu realiza ca el de fapt in fiecare zi se indragostea din nou, si din nou, si din nou. De aceeasi fata satena, creata si cu ochi albastri!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu