Eurovision-Fiasco inaintea razboiului

          Europa a avut de ales in finala Eurovision: 6 perechi de sani sau un travestit, homosexual cu barba. Un el sau o ea, sau un IT, ca in limba romana este clar, nu ii putem gasi pronumele. Ce s-a vrut de fapt in finala Eurovision? Este clar, un concurs politic, in care noi nici daca am vrea nu am putea castiga, dar in spatele acestei realitati vin cu urmatoarea intrebare: Ce cacat a fost in mintea jumatatii poporului european cand a votat Bestia...pot sa-i spun Bestia, merci. Comentam pe Facebook(da, il folosesc) cu un prieten si eram amandoi plini de draci cand vedeam rand pe rand tari care ofera 12 puncte Austriei. Bai iti spun, am tinut in finala cu oricine era pe locul doi, ba Suedia, ba Armenia, ba Olanda. Oricine sa-i ia locul Bestiei. Conchita(se pronunta Concita pentru necunoscatori) Wurst. Ce a demonstrat Austria? A castigat Eurovisionul, il va organiza la anul, dar acest lucru i-a stricat complet imaginea in randul oamenilor hetero. Mult timp de-acum in capul meu(si sigur este valabil si pentru multi altii) numele Austriei va fi asociat cu acea BESTIE! Acum nu pot sa va garantez ca in spatele preselectiilor Eurovisionului in Austria erau hetero. Dar nu se poate asa ceva: Armenia, Elvetia, Italia, Belgia, Spania, Finlanda, Irlanda, Portugalia, Israel, Suedia, Marea Britanie, CHIAR OLANDA!, si Grecia. Acestea sunt tarile care au acordat 12 puncte Austriei. Realizati ca nu sunt singurele puncte primite, pe langa cele de 8 sau de 10. Dar atentie, 13 tari au acordat punctaj maxim Bestiei, adica un total de 157 de puncte doar din punctajul maxim. Oameni buni, cu suflet bun si cu politica de cacat, cum sa dati punctajele chestiei aleia? Sunt ferm convins(sau incerc sa ma imbat cu apa rece) ca voturile nu au contat la final si decizia a fost luata de organizatorii fiecarei tari(cum de altfel se intampla si se vede de la un km). Adica Romania acorda 10 Ungariei si ei ne scuipa intre ochi. Bravo Romania! Dati-le bozgorilor puncte. Numele dansei/dansului de scena il inteleg si nu il pot critica. Asta vrea, asta ii place, nu-i poti lua copilului jucaria de la gura. Dar dragi cetateni europeni in special austrieci: v-ati facut de tot cacatul! Si cu voi impreuna si Europa. Mai bine trimiteati un lautar. Salam daca venea la Eurovision il castiga. Va garantez! Bine, exagerez, poate nu il castiga. Romania a acordat 8 puncte Austriei. Ce dracu' demonstrati? Ca Europa este unita? De ce pizda ma-sii o uniti la Bestia aia? Uniti-o fratilor la poloneze! Subiectivitate: 6 perechi de sani au venit pe scena si au facut un spectacol erotic. Tipa care canta nu excela, dar nici nu-mi zguduia timpanele ca Bestia. Obiectivitate: Este clar ca nu te poti prezenta cu un film porno la Eurovision, dar apreciem incercarea Poloniei.
          Ovi tati, ne-a placut melodia, dar nu cred ca ai mai avut semnal la telefon dupa ce-ati cantat, cum ai avut in 2010 cand am luat locul 3. Sau poate erau liniile ocupate cu cetatenii austrieci care sunau in toata Europa sa voteze Bestia. Uniti frate Europa, ca se-apropie razboiul, dar nu puneti cap de afis un transexual, homosexual, CU BARBA! Barbieriti-l macar, va rog din suflet! Pe cuvant, cand l-am vazut am crezut ca vomit. Nu ma intereseaza parerile celor care au votat Austria, celor care au sustinut Austria, un lucru e cert: daca nu esti bolnav mintal, nu poti avea pic de emotie pozitiva cand te uiti la Bestia aia. Borasti in fata televizorului in pana mea! Revin, Ovi, o spun sincer, sunteti singurii demni sa reprezentati la ora actuala Romania la Eurovision. Cezar OOOOOatu? Ala de ce n-a castigat Eurovisionul? Daca se facea travestit avea o sansa? Sau e? Detalii, in fine. Dar spre binele nostru sa nu castigam Eurovisionul. Locul 2 e memorabil, dar castigarea lui si implicit organizarea lui, ar fi un chin mai mare pentru populatia Romaniei pentru un an de zile. Ca...ne trebuie investitii, bineinteles! Dar si ce investitii...lasa...e bun locul 2, macar p-ala de l-am avea!
          Sunt cetatean european, unit cu toata Europa mea impotriva lucrurilor ce s-au intamplat in ultima vreme, dar refuz sa cred si sa accept ca acel transexual, homosexual, acea, acel, BESTIA! a castigat Eurovisionul.

P.S.: Vive la France! 1 point a la Eurovision.
P.P.S.: Cel care a criticat prestatia Romaniei pe Mirror nu este demn sa reprezinte "elita" jurnalistilor britanici.

Anemona mea!

     Iubirea este greu de gasit, foarte greu de perceput si imposibil de controlat. Teama de esec a stat prea mult timp in umbra. Si chiar si in ciuda acestor grele incercari, a renunta este calea cea mai dobitoaca. Atunci cand simti ca-ti fierbe sangele cand isi intoarce privirea nevinovata catre tine si cu un zambet pe buzele ei suave iti spune "te iubesc", atunci stii ca minciuna nu are loc in povestea ta de dragoste. Si simti cum te imbeti din vise si stai si o privesti minute in sir stand langa tine si doar iti dai seama cat de frumoasa este ea si viata odata cu ea. Si-atunci stii ca acest "suflet minunat" este tot ceea ce ti-ai fi putut dori vreodata si indiferent de piedicile Divinitatii o vei iubi mereu si-atat cat iti va sta in putinta vei lupta pentru voi 2!
     Si chiar daca fiecare are probabil Anemona lui poate ca niciodata nu isi va da seama cine este ea cu adevarat. Daca era iubirea lui nevinovata din generala care se ascundea in spatele "celei mai frumoase prietenii". Daca era prima lui iubire din liceu care i-a fost impartasita? Sau poate actuala sa iubita? Si stand intr-un oras micut si lipsit de zgomotul si gropile Bucurestiului intr-o sufragerie care asteapta vlaga din sufletul sau, se gandea la cine era. Si timid isi spunea ca fata lui pe care mult odata a iubit-o. Dar nu-si dadea seama cat de mult se insela. Caci nu realiza ca el de fapt in fiecare zi se indragostea din nou, si din nou, si din nou. De aceeasi fata satena, creata si cu ochi albastri!

Cuvantul inainte

                Si uneori e atat de greu sa-ti gasesti cuvintele...caci ele s-au pierdut prin tainele fericirii. Si nu intelegi de unde sa le mai apuci, dar nici ca-ti pasa. Caci iubirea, cu toti spinii ei e mai frumoasa decat orice trandafir. Si atunci lumea te intreaba: „Ce s-a intamplat?”, iar tu atat de linistit le spui ca sacrificiul nu poate depasi puterea iubirii. Si-atunci clipa de inspiratie se dizolva intre apele acestei mari. Si nu regreti nimic, pentru ca in viata nu trebuie sa ai regrete. Paradoxal, spuneai la un moment dat „cel mai mare regret al meu este ca, desi in viata nu ar trebui sa ai regrete, am atat de multe”. Si iti este dor sa stai si sa tastezi acele 2-3 cuvinte care poate bucura un ochi si care te implinesc pe tine sufleteste. Samanta in schimb niciodata nu se va pierde...

                Si uneori e atat de usor sa-ti gasesti cuvintele...caci ele s-au regasit prin tainele melancoliei. Si sunt atat de multe incat ti-e greu sa le pui cap la cap. Caci melancolia, cu toata starea spirituala negativa pe care ti-o ofera, are si partea ei buna, hranindu-ti inspiratia. Si-atunci lumea te intreaba: „Ce s-a intamplat?”, iar tu atat de linistit le spui ca sacrificiul nu va disparea niciodata in tainele iubirii. Caci acest minunat blestem nu te va lasa sa pui niciodata linistit pleopa peste pleoapa. Pentru ca intotdeauna vei sti ca mai ramane inca ceva de spus. Si vei sti ca mai este inca cineva care trebuie sa-ti auda soaptele. Noapte de noapte vei trai cu sentimentul acesta: ca inca nu s-a terminat. Si ca nu se va termina niciodata.

                Niciodata nu vei putea sa ii impaci pe toti si sa te impaci si pe tine. Nu vei simti caldura linistii nici cand o vei putea auzi. Asa ca nu zambi si nu plange, ci lasa-te in voia lui, a Cuvantului.

Cate-un pic din fiecare

           As scrie un roman. Si tot n-ar fi destul. Au trecut mai bine de 2 luni de la ultimul meu post(exceptand acea tema stupida). Au trecut 2 luni de facultate. Uau! (Nu!!!) Vine sesiunea! As scrie pana maine dimineata daca as putea, dar incerc sa rezum totul in maxim o pagina. Mi-e dor de liceu, dar imi place la facultate. Invat ceva folositor, dar, ca in liceu, am si "restul". Nu intru in detalii.

            Mi-e dor de fostii colegi, dar rad in fiecare zi cu cei pe care ii am astazi. Ma bucur s-a reusit crearea unui grup si in cadrul facultatii. Profesori? Destui. De toate felurile. Speram sa fie cat mai putin cei care se ocupa cu restantele. Secretariatul? Simpatica cea de la anul 1, dar nu mai am mult pana o intreb pe cea de anul 2 sau 3 cand a fost ultima oara...iubita?

             Societatea? Mi-e scarba de ea. Auzeam pe cineva zilele astea, de varsta mea, spunand ca: "m-am saturat de Romania". Si eu, dar cuvintele sunt prea grele pentru varsta ta! Sunt oameni care nu-si permit la varsta lor, la care-ti pot fi parinte, sa spuna asta. O baba la Universitate cersea la intrarea in pasaj. Un student i-a intins 50 de bani. Iar zgripturoaica a tipat la el intrebandu-l daca nu ii este rusine sa ii dea doar 50 de bani. Am intrebat-o daca nu ii e rusine sa stea acolo sa cerseasca. A tacut din gura. Apoi, am invitat-o sa se duca acasa cu onoare, decat sa traiasca din mila altora. A tacut din nou din gura. Ei sunt cei INCURAJATI de catre voi. Am si eu mila, dar nu este indreptata catre cei care cersind, castiga mai mult decat parintii mei. Care se dau bolnavi, care cara dupa ei in metrouri copii mici pentru a castiga mila oamenilor si a primii bani. Sictir, lor! Un alt bosorog care sta sub coloanele din Romana in fiecare zi cu un articol pe care scrie "Mare regizor muritor de foame...". Aoleu? Dar cateva zile dupa acea imagine il vedeam fara nicio pancarta stand picior peste picior si fumand o tigara. Ai bani de tigari? Dunhill-ul costa 14,5 lei. O paine costa 80 de bani. Ia zi cam cate zile poti manca, ca tot cersesti langa facultate de economie? As putea sa te intreb care este costul de oportunitate al acelui pachet de tigari? Mi-ai raspunde ca il rezolvi in 30 de minute cu articolul ala. Sictir, si tie!

             Prietenii? Multi au fost, putini au ramas. Multi sunt, putin de altfel. E greu sa ii numeri cand nu stii cine iti este cu adevarat. Un telefon, o cafea, o tigara, greu sa mai gasesti loc in viata ta pentru ele alaturi de cei carora atunci cand le cereai ajutorul iti erau alaturi. Apa trece, pietrele raman. Tata imi spunea cand eram mic ca razbunarea e arma prostului. Acum, cand am crescut, am realizat de ce spunea asta: Roata se intoarce. Pe scurt, are cine sa aibe grija de toti!

              In incheiere. Forta Steaua si trupt si suflet pentru culori. Respect oamenii, respect suporterii, dar nu agreez bestii, animale, analfabeti, agramati, inculti, idioti, cretini s.a.m.d. 

              Toate cele bune si sa ne auzim cu bine!

 

P.S.: Ati observat ca stati mai mult pe Facebook decat acasa? Nu va pasa. Se va regreta timpul pierdut mai tarziu...

P.P.S.:O iubesc, si fiecare clipa alaturi de ea imi aduce fericirea!

Incertitudinea certitudinii sau certitudinea incertitudinii

        CERTITÚDINE, certitudini, s. f. Siguranță, încredere deplină (în ceva sau în cineva).
        INCERTITÚDINE, incertitudini, s. f. Lipsă de certitudine; nesiguranță, îndoială, ezitare.
(conform dexonline.ro)

Nu am ales intamplator sa incep printr-o definitie conform celui de-al doilea var al generatiei noastre(dupa varu’ Google). Ce este deci certitudinea? Este o siguranta, o incredere deplina. In ceva sau in cineva. Trecutul este o certitudine. Este un lucru incheiat de care esti sigur ca s-a intamplat. Noaptea este o certitudine prin prezenta lunii. Sexul este si el o certitudine, o experienta pe deplin traita in prezent de doua sau mai multe persoane. Orice lucru vizibil cu ochiul liber, orice actiune savarsita sau orice sentiment trait sunt niste certitudini. Pana cand? Pana cand moarte ne va desparti, in religia catolica. Nu! Pana cand apare primul moment de ezitare. Celebrul “What if?” Cum ar fi daca n-ar mai fi? Si-atunci apar primele momente in care gandurile ti se pornesc din “Hibernate” si incep sa-ti cotrobaie mintea. Si vorbeam in trecut de mai multe moduri prin care le potolesti. Prin solitudine, printr-o ieseala cu prietenii, prin descarcare nervoasa, prin scris. Cel mai mare blestem lasat pe lumea asta omului ii este dat sa se complice. Sa renunte la siguranta si incredere(citand o parte din “Mizerabilii” ca sa-i numesc asa cum isi numea si Hugo celebrul sau roman) in detrimentul unei…sanse? Unei…sperante? Unei…incertitudini!
Incertitudinea este “lipsa de certitudine”. Adica practic este un concept abstract care traieste prin lipsa altuia. Intunericul nu exista. Exista lipsa luminii. Frigul nu exista. Exista lipsa caldurii. Deci in prima parte a definitiei tragem concluzia ca nu exista nici incertitudinea. Tocmai de aceea omul incearca sa o transforme in certitudine. Vrea visul sa il transforme in realitate, vrea din speranta sa nasca siguranta. Traieste pe puntea dintre cele 2 concepte. Dar in loc sa aleaga drumul mai usor, acela cert, i-a fost lasat pe Pamant urmatorul concept: indoiala. Indoiala ca drumul cel mai scurt nu este intotdeauna cel pe care trebuie sa mearga. Ca destinul ii intinde capcane. De fapt, omul si le-a intins mereu singur prin gandirea lui. A renuntat la drumul catre siguranta, alegand drumul indoielnic catre fericire, catre implinirea absoluta. De cele mai multe ori esecul a fost primul lucru imbratisat dupa alegerea facuta. Un anonim publica pe Youtube, sunt forma unui filmulet mai multe citate. Iar unul dinte ele suna cam asa: “Omul devine batran prea repede si intelept prea tarziu. Exact cand nu mai este timp.” De subliniat este faptul ca intreaga viata el se chinuie si incearca sa ajunga catre fericire, catre adevarata sa liniste absoluta. Iar la batranete, isi da seama de toate momentele irosite care puteau deveni in timp adevarata sa liniste. Iar cand timpul ii este pe terminate, in spatele anilor sai lasa, langa patul de moarte, doi copii cu lacrimi in ochi. Lacrimi de tristete. Lacrimi care pe vremea stramosilor daci nu existau decat atunci cand cineva se nastea. Religia lor ii indemna sa creada intr-o lume mai buna dupa moarte. Religia noastra ne indeamna sa credem la fel. Cu toate astea preotii cer bani pentru inmormantari, se transforma in cel mai bun platit psiholog atunci cand cineva moare, dar nu isi folosesc niciodata in astfel de momente vocea impunatoare, convingand pe bietul om caruia i-a murit cea mai de pret persoana, ca aceasta este acum, intr-adevar, fericita si implinita sufletesc.
Asadar, cel putin odata in viata, omul alege calea incertitudinii. Si, cu toate ca desi constientizeaza procentajul mic de success isi asuma riscul. De ce? Pentru ca stie si pentru ca simte ca asa trebuie sa se intample. Ca “asa a fost scris”. Si eu sunt om! Iar din proprie experienta mentionez, ca atunci cand un om crede cu adevarat in farama de speranta ca visul lui, realizabil, poate deveni realitate, atunci acolo sus Cineva are grija sa mai indeplineasca cate o dorinta.

Comentarii cu poze pentru Facebook

      Titlul este evident. Asa e moda acum, dam un "comm" cu o poza. Eram curios sa vad de unde le iau toti. Asa ca am dar un search pe varu' Google. Surpriza! N-am gasit niciun site. Asa ca m-am gandit sa culeg cateva poze din stanga si din dreapta si sa le postez aici. Asa ca de acum, ca sa fim in pas cu moda, la fiecare 2-3 zile voi veni cu un rand de astfel de fotografii.
P.S.:Pozele sunt de marime mica, dar nu le afecteaza in momentul cand le postati.

Sacrificiu

                Marile opere se nasc pe seama unor experiente profunde. Traite de catre autor sau de catre cineva apropiat. Opere prin care geniul incearca sa-si raspunda la niste intrebari. Raman in urma sa, impreuna cu amintirea care le-a precedat. Atunci cand in viata autorului lumea este monotona, lipsita de artificiul vietii, magia inspiratiei dispare. De ce? Pentru ca nu are din ce sa se hraneasca. Pentru ca inspiratia se hraneste din sentimente profunde: dragoste neimpartasita, nostalgie, melancolie. La prima vedere sentimente negative, dar fara de care omul nu se poate lipsi. Si atunci geniul are de ales intre operele sale sau o viata lipsita de griji. Intotdeauna va alege sa-si hraneasca inspiratia. El pentru asta traieste. Pe el asta il defineste. Va alege sa infrunte aceste sentimente canalizandu-le in realizarea maiestriei sale. Va stii sa planga atunci cand viata ii va cere, va simti nostalgia trecutului atunci cand opera ii va cere.

Analizand situatia geniul va dori sa renunte. Sacrificiul depasindu-l spiritual. Va prefera sa simta ca iubeste cu adevarat, ca se simte iubit. Va prefera sa fuga prin lume cu zambetul pe buze, strigand din rasputeri cat de implinit este. Va calatori si invata culturi straine, va pasi prin locuri nemaiintalnite, va dori sa-si traiasca viata la intensitate maxima, fericit. Dar, trecand peste noapte, geniul se va trezi din somn si se va intoarce la munca sa. Pentru ca oricat de mult si-ar dori sa renunte nu poate. A devenit una cu opera, contopindu-se cu aceasta. Iar pana nu-si da ultima rasuflare nu va putea renunta la ea. Asa ca isi va continua drumul. Va reusi sa duca la bun sfarsit creatia. Iar la final va lua o pauza. Admirandu-si opera va zambi pentru un moment. Isi va reveni si se va intoarce de unde a plecat. Culegand misterele vietii si sacrificandu-si fericirea in schimbul aspiratiei catre absolut.

P.S.:Un geniu nu va recunoaste niciodata ca este un geniu. In genialitatea sa intotdeauna va spera ca este om un simplu, trecator prin viata.