Am invatat...

            Am invatat sa zambesc cand nu mai ai pentru ce zambi. Am invatat sa rad cand am lacrimi in ochi. Am invatat sa deschid ochii si sa recunosc atunci cand am piedut. Pentru ca a pierde, desi nu e o optiune, este o lege fireasca a vietii. Dar cineva imi spunea odata ca niciodata nu va exista un invingator si un pierzator, intotdeauna vor pierde amandoi. Nu stiu probabil nici acum la ce s-a referit.

            Am invatat ca nu pot sa dau timpul inapoi si sa schimb totul. Pentru ca altfel viata probabil nu ar fi la fel de „incitanta”, nestiind ce va trebui sa faci la urmatorul level(ca tot ziceam postu’ trecut ca m-am apucat de WoW). Poate ca daca puteam sa dau timpul inapoi astazi nu as fi scris postul, astazi nu as fi stiut ca am invatat si practic...era o plictiseala totala.

            Am invatat ca orgoliul nu te ajuta mereu. Ca mandria te poate ajuta, dar te poate face sa pierzi. Ca niste simple cuvinte pot fi fatale rostindu-le in momentul nepotrivit. Ca ...a spune „am invins” cand defapt am pierdut e o prostie si ca a spune „la revedere”...doare.

            Am vrut ca totul sa imi fie servit pe tava, am vrut sa primesc ce imi doresc fara sa depun un minim de efort. Nu am primit, asa ca am invatat sa primesc ceea ce merit, dar la final...sa realizez ca am primit ceea ce nu meritam.

            Acum...pe langa niste cuvinte spuse prea tarziu...niste litere scrise doar pentru a umple un simplu blog si pentru a goli un suflet trist...a mai ramas doar o lacrima pe obrazul celui care acum a invat prea tarziu sa piarda.

 

P.S.:”Traieste ca si cum ai muri maine si INVATA ca si cum ai trai o vesnicie”(Mahatma Gandhi)