Te-ai trezit. Esti transpirat si speriat de moarte. A fost doar un cosmar. Un cosmar care nu se mai oprea. Cu timpul realizezi ca acel cosmar capata usor usor realitate. Ti-e frica sa mai dormi, doar doar sa nu mai visezi inca odata...dar de fiecare data acelasi vis.
Te culci din nou si te trezesti...fericit. Te trezesti cu zambetul pe buze si plin de viata. Esti asa incantat incat deblochezi telefonul si dai sa o suni...dar cand ai ajuns la numele ei in agenda ai realizat ca nu a fost decat un vis. Si parca vrei sa visezi in continuare, parca ai vrea sa nu te mai trezesti niciodata, sa traiesti acolo fericit, in lumea viselor...dar ceva din tine iti spune ca nu are rost, ca oricat de mult ai fi fericit acolo, nimic nu e real...asa ca nu mai ramane decat o lacrima pe obraz dupa ce te-ai trezit...
Vise...cosmaruri...ce lume nebuna! Cand ai impresia ca tot ce e in jurul tau si tot ce se intampla e real si atunci cand ti-e lumea mai draga te trezesti. Cand vrei ca realitatea ta sa devina visul, dar esti constient ca nu are niciun sens atunci nu iti mai ramane decat sa oftezi si sa iti doresti ca decat sa te necajeasca mai bine nu le mai visezi.
Dar eu nu sunt nici transpirat, nici speriat de moarte. N-am trecut prin niciun vis, dar nici prin cosmar. A fost o zi lunga si obositoare asa ca nu imi mai ramane decat sa dorm si sa imi doresc ca maine dimineata sa ma sune ea dupa ce-am avut un cosmar si sa ma linisteasca vocea ei atunci cand imi spune ” ’neata” si inca 2 cuvinte care mi-e greu sa mi le amintesc acum...
P.S.: Ceva imi spune ca deja am inceput sa visez...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu