S-a sunat!

…pentru ultima oara. Cliseele nu isi au locul. Cu toate astea e greu sa gasesti un cuvant de incheiere atunci cand nu vrei sa se termine. Imi aduc aminte si acum prima zi de scoala si momentul cand am intrat pe poarta liceului. Eram niste pusti care habar n-aveau unde trebuie sa stea in careu, unii inca cu pistrui, altii parca pierduti in spatiu. Nimeni nu isi putea imagina ce vor insemna acesti 4 ani de liceu. Tata imi spunea cand terminam 8 clase ca voi plange mai mult dupa liceu decat plang dupa generala. L-am contrazis atunci. Acum, am o urma de regret. Acum nu pot exprima in cuvinte tot ce a insemnat pentru mine viata de liceu. Dar pot spune cu mana pe inima ca este si va ramane pentru totdeauna cea mai frumoasa perioada a vietii. Lipsita de grijile maturitatii in primii 2 ani, traita din plin in cel de-al 3-lea si terminata cu succes acum, cand cel de-al 4-lea an se sfarseste. Poate de clopotelul in sine nu imi va fi vreodata dor, dar expresia “Doamna s-a sunat!” va ramane mereu in amintirea mea. Ca de altfel fiecare profesor ce si-a lasat amprenta asupra noastra cu cate un lucru. Colegii mei au insemnat in acelasi timp familia mea. Poate doar in filmele americane mai poti gasi un grup in care persoanele desi sunt atat de diferite, pot fi atat de unite. Un grup in care s-a nascut prietenie, un grup in care s-a nascut iubire. Un grup care imi doresc sa ramana neschimbat si peste 20 de ani la reuniune. In momentul in care citesc aceste cuvinte, timpul pentru mine s-a oprit, iar toate amintirile prind viata pentru cateva clipe. Si imi doresc ca niciunul dintre noi sa nu le uite vreodata!

Epilog: Prietenia adevarata nu se naste singura. Ea are nevoie de timp, rabdare, incredere, iubire si, in cazul nostru, 4 trupuri care sa se poata bucura de ea!

             Stim ca peste 10 ani, cand ne vom uita printre lacrimi la poza noastra, ne vom aduce aminte de toate clipele petrecute impreuna. Si mai stim, ca daca vom auzi telefonul sunand, vom vedea un numar necunoscut si vom raspunde, in cealalta parte a apelului va fi o voce cunoscuta care ne va spune:”Buna Cristi, am vorbit cu toti. La 15:30 ne vedem la 34!” 

Treapta pe scara vietii

De la o vreme am inceput sa va explic diferite posturi in functie de lucrurile care vroiam sa se inteleaga(vezi I.R.T.I. sau Prologul unui epilog). De-a lungul timpului posturile mele au fost, desi codate in asa fel incat nu toti sa inteleaga cu adevarat mesajul, trimise cu directie mereu catre cineva. Iar acestea veneau mereu in momente de cumpana. Sa ma calmeze, sa ma faca sa gandesc mai limpede, habar n-am de ce. Daca unii se refugiaza cand mai sunt DOAR 3 luni pana la examenul final in cele 3 materii, daca altii se retrag in coltul lor de camera si cugeta sau daca altii pur si simplu simt nevoia sa iasa afara cu prietenii sa uite de griji, eu ma retrag printre cuvintele mele. Nu am incercat niciodata sa ma consider un om care “manuieste” tainele scrisului. Sau sa ma cred superior din acest punct de vedere fata de altii. Este totusi adevarat, ca in visele unui pasionant al scrisului se afla o carte care peste ani sa-i fie citita si apreciata.

Am scris o vreme posturi din ambitia de a fi citite de anumite persoane. X, Y, sa nu ne intelegem gresit cei care citesc ca ne referim strict la o anumita persoana. Dar a fost o ambitie prosteasca. Nu zic ca m-am fortat sa scriu, sau ca nu am vrut sa scriu, sau ca nu apreciez postul(ca pana la urma, de bine de rau, este totusi munca mea). Dar daca stai sa judeci la rece cuvintele sunt facute sa conteze si in acelasi timp sa nu conteze. Depinde de context. In contextul de fata nu cuvintele sunt cele care trebuie sa vorbeasca. Ci faptele. De data asta mesajul nu este pentru nimeni. Mesajul este pentru mine. Nu trebuie sa citeasca cineva in mod special, nu trebuie sa inteleaga cineva ceva din asta, ci numai eu. Singurul mesaj transmis si care probabil nu il va recepta cine trebuie este ca “Niciodata nu a fost o alegere.”. Ar fi copilaresc sa ma adresez cu TU in acest post, dar aveam nevoie de acest pronume ca sa definitivez mesajul din ghilimele. Perspicacitatea acum ar trebui sa fie in floare. Si-am incalecat pe-o sa si-am terminat postarea!