Caut linistea intr-un prezent furtunos,
A carui directie il constituie o lume catre neant,
La poarta careia ma aflu eu si
Ma inspaimant cu trecerea unui „monstru cu 3 capete” pe care-l numim timp.
Undeva acolo stiu ca a ramas numai o
Lacrima care isi aduce aminte de acel trecut uitat de lume.
Daca atunci cand am simtit ca totul e terminat a existat o
Iubire care m-a inteles, m-a ridicat, m-a ajutat, mi-a aratat ce eu
Nu puteam sa vad cu ochii liberi, nu puteam atinge si nu puteam simti...
Acum cand simt ca nimic nu mai poate fi salvat acea
Iubire a disparut brusc, ratacita intr-un suflet care acum plange si care
Nu mai stie ce inseamna fericire, dragoste, intelepciune.
Totul pare acum un final mult prea diferit decat cel din basme.
E un final ce numai un lucru il putea salva:
Acela este rabdarea.
Falsul personaj care m-a dominat, acum vreau sa fie
Uitat pentru totdeauna si nimeni si nimic sa nu-si mai aduca aminte de el.
Rabdarea se asterne acum cand
Timpul se scurge intr-o clepsidra
Unde a mai ramas numai o flacara a sperantei pe cale sa se stinga.
Nu pot decat sa impartasesc toata vina unei
Iubiri apuse si unei prietenii pe cale de destramare.
I-as spune defapt „calmul dinaintea furtunii”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu