Puterea aparentelor

Linistea gandurilor vine printr-un procedeu caracteristic persoanelor sentimentaliste: in scris. Si timpul acorda sansa gandurilor sa se aseze linistite in mintea fiecaruia. Ca o frunza uitata de toamna prin copaci ce pluteste lin si se aseaza pe pamantul rece de ianuarie. Apa trece, pietrele raman. Nu lasa pe maine ce poti face azi. Si dragostea e ca vantul…nu se vede dar se simte. Sunt probabil in mintea fiecarui scriitor permanent. Umbland si colonizand fiecare particica de inspiratie. Iar muzica e doar cireasa de pe tort. Melodia bine aleasa poate naste niste fraze bine puse la punct. Iar tigara amplifica doza de originalitate in transcrierea trairilor.

Negativitatea este pentru oameni slabi. Speranta pentru cei vulnerabili. Restul se bazeaza doar pe o parte componenta a timpului: prezentul. Realistii nu isi pun bazele intr-un viitor indepartat. Ei reusesc sa-si gestioneze actiunile pe termen scurt. Ei nu au incredere in oameni, ca sa aiba de unde sa fie tradati. Ei nu pun suflet, ca sa aiba de unde suferi. Sunt cei, care desi traiesc de pe azi pe maine, traiesc de fapt mult mai bine decat ceilalti. Sunt cei pentru care “scopul scuza mijloacele”. Cei care stiu sa profite atunci cand e nevoie. Cei care se gandesc intai la binele lor, iar mai apoi la binele altora. Pesimistul este o persoana rece. Care nu isi pune bazele in nimic si care de cele mai multe ori are parte de esecuri. Nu este demn de incredere, nu este plin de viata. Este insensibil, deoarece nu crede in dragoste. Este totusi protejat de acest sentiment ce nu poate fi controlat. Optimistul este o persoana calda, plina de viata. Iubeste din toata inima, crede intr-un viitor indelungat, spre deosebire de realist. Este un prieten bun. Poate prea bun uneori. Iubeste poate cu prea mult patos. Este, spre deosebire de restul…o persoana fericita. Pana in momentul in care furtuna se abate asupra lui. Si toata dragostea se transforma in suferinta. Este dezamagit si se inchide in el. Nu mai crede in a doua sansa. Este plin de pesimism acum. Nu mai crede ca poate schimba ceva. Cu timpul, acesta creste, se maturizeaza, acorda mai multa atentie lucrurilor marunte, le gestioneaza, le invarte in asa fel incat sa-i fie bine. Ii e frica de esec. Se transforma intr-un realist, care uita de placerea vietii. Uita momentele in care spunea “te iubesc”. Uita cat de implinit era cand auzea “si eu”. Uita cand se plimba de mana prin oras si simtea ca nu mai avea nevoie de absolut nimic! Uita de fiecare “neata!” si “noapte buna”. Cine-i poate critica pe realisti? Inafara de un biet optimist caruia tocmai i s-a invartit roata.