vineri, 5 octombrie 2012

Epilog(2)/Scrisoare catre nimeni



Draga cititor,

Scriu aceste randuri ca un epilog. Un epilog care nu are nicio legatura cu primul. Pentru ca sunt 2 „carti” atat de diferite, dar care se termina la fel. Iar daca sfarsitul celei dintai a adus un dram de tristete in sufletul meu, acum, acea farama de sentiment s-a pulverizat printre randurile celei de-a doua. Iar sfarsitul este identic. Singura diferenta este ca acum sunt prea multe sacrificii care trebuie facute pentru a asigura un viitor indepartat...linistit. Nu credeam niciodata ca voi fi nevoit sa renunt la ce iubesc...pentru ca iubesc. Si nu credeam ca voi renunta la lucrurile care ma fac fericit...pentru ca nu ma mai fac.
            Nu credeam ca voi putea vreodata sa invat sa imi ascund sentimentele, sa mint, sa fug de ele...nu credeam ca voi putea vreodata sa ma inchid in mine. In fiecare zi imi doream sa pot sa ma inchid in mine si sa nu ma mai las prada sentimentelor, sa nu mai judec cu ele, sa nu mai actionez cu ele. Acum ca am reusit nu stiu daca sa ma bucur sau sa-mi para rau. Nu stiu ce vreau sa-mi arate aceste cuvinte...Scriind incerc sa-mi raspund la niste intrebari...atat de banale, dar atat de importante. Nu stiu daca ce scriu are coerenta, nu imi pasa. Caut niste raspunsuri care intarzie sa apara. Singurul lucru care ma face sa zambesc in momentul de fata este certitudinea ca vor veni si acele zile care ma vor face fericit.
            Acum incerc sa „citesc” o a treia carte. Si cu teama ajung la concluzia ca atunci cand o voi termina si voi trece la Epilog aceleasi cuvinte vor fi asternute pe platforma blogului unui adolescent pe langa care trece timpul si care desi intelege atat de multe el practic nu intelege nimic.

                                                                                                Cu drag,
                                                                                                            Un trecator prin viata


P.S.: Este primul post de pe acest blog care desi este scris la persoana 1 este obiectiv. Am vrut doar sa para subiectiv(ca toate celelalte). In realitate aceste sentimente nu au fost niciodata traite de mine:)
P.S.2: „Scrisoare catre nimeni” l-am ales ca titlu pentru ca nu astept un raspuns la scrisoare din partea nimanui. „Draga cititor,” am ales-o ca formula de inceput pentru ca este adresata fiecarui cititor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu