Cat de departe...

...sa fugim? Sa fugim si sa nu ne mai uitam in spatele nostru. Sa plecam pe o insula pustie unde sa nu stie nimeni de noi si sa stam pe plaja cu briza suflandu-ne in fata, in timp ce ne gandim de ce am plecat...de ce am fugit?...de cine, de ce? Pentru ce? Si ce castig daca fug in loc sa lupt? In loc sa ignor ce merita sa fie ignorat si sa iubesc ce merita sa fie iubit...nu ma pot intelege. Nu stiu de ce imi place sa gresesc. Si totusi o fac. Fara sa tin cont de sfatul venit de la acea persoana care are o singura dorinta in inima: sa-mi fie alaturi. Sa ma faca sa ma simt iubit...sa ma faca fericit. Si stau pe balcon noaptea si ma gandesc la toate astea. Si regret, dar imi mentin decizia. Si prefer sa fiu Gica Contra. Stiu ca sunt absurd, dar asa am decis ca vreau. Stiu ca nu e bine, dar nu vreau sa te ascult. Vreau sa fac ca mine. Si daca pierd nu ma intereseaza. Intr-o zi imi voi regreta alegerea si sper ca atunci in ziua aia care nu stiu cand va veni, voi avea puterea sa ma duc in fata ei si sa ii spun: Iarta.ma. Am gresit. Ai avut dreptate...

-Alo...prietene, trezeste-te! Amandoi stim ca nu se va intampla asta.

-Dar totusi cred ca intr-o zi soarele imi va zambi si mie.

-Eu zic ca mai bine pleci pe insula aia...