Ce rost are?

             Ce sens are sa fug? Sa fiu ultimul las de pe Pamant. Sa ma indepartez de ce am mai drag, pentru a scapa de ce-mi face rau. Sa rad doar ca sa fac o impresie buna. Sa stau si sa ma gandesc non-stop la aceleasi tampenii care-mi trec prin minte...sa scriu fara sens.

            Ce rost are sa renunt? La ce iubesc, pentru ca „ghimpele” se afla imprejur. Ce rost are sa plec? Unde sa plec? De ce sa plec? Sunt mii si mii de intrebari care-mi strabat capul zi de zi. Nu am putut sa scap de ele, asa ca m-am hotarat macar sa le impartasesc prin scris(ca tot n-am mai dat pe aici).

            De ce atunci cand nu vrei sa se termine, se termina, si cand vrei nu se termina? De ce atunci cand nu poti purta o discutie serioasa de teama sa nu pierzi persoana, esti las si te retragi si cand ai in sfarsit curajul sa te ridici si sa spui „Gata!”...nu mai are rost? De ce sa traiesti cele mai frumoase clipe, ca apoi sa le regreti? De ce razi ca sa plangi dupa? De ce iubesti...ca sa urasti?

            Niciodata nu am inteles cum adica „Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in traiasta?”. Uite chiar asa...iti ofera sansa, iar daca tu ii dai cu piciorul e problema ta. Iti ofera ocazia, iar daca tu regreti dupa, e iarasi problema ta. Iti ofera un prieten, iar daca tu nu stii cum se te porti cu el il vei pierde. Iti ofera iubirea, iar daca tu nu ai nevoie de ea si o respingi ajungi sa urasti.

            Sunt lucruri in viata asta pe care totusi nimeni nu ti le poate explica. Numai traindu-le le poti intelege. Numai vazand cu ochii tai, auzind cu urechile si simtind cu inima...vei putea pricepe. Chiar daca apoi nimeni nu iti va mai putea raspunde la intrebarile astea.

P.S.: Sa nu-ti pierzi niciodata speranta intr-o zi mai buna. Intotdeauna vine cand ai mai mare nevoie de ea!:)