marți, 17 mai 2011

Epilog

Asa incepe totul...pe o banca dintr-un parc uitat de lume. Prima privire, primul compliment, primul sarut. Primul telefon la ore tarzii, primele mesaje in timpul orelor, prima oara cand spui "te iubesc". E doar o simpla poveste care se repeta. Pentru ca asa incepe totul. Prima discutie in contradictoriu, prima gelozie...prima despartire. 2 copii care sunt confuzi, 2 copii care vor sa cunoasca "dragostea"...2 copii nebuni.
Prima urma de regret, prima lacrima, prima impacare. Doar un pas mai departe. Prima luna impreuna, primul trandafir, prima plimbare nocturna. Si dragostea se asterne usor, usor pe sufletele lor. Si sunt fericiti impreuna. Pentru ca asta au vrut amandoi. Pentru ca inchid ochii si nu iau in considerare parerile celor din jur. Pentru ca au incredere unul in altul...pentru ca se iubesc.
Prima poezie de dragoste, prima felicitare de ziua ei, primii cercei primiti cadou. Pentru ca timpul ii vrea impreuna. Prima nesimtire, prima palma primita, primul esec. Dar el nu va renunta. Pentru ca o vrea alaturi de el. Pentru ca vrea sa o faca fericita. Pentru ca vrea sa fie fericiti impreuna. Pentru ca o iubeste...
Primul telefon inchis, prima noapte nedormita, prima zi de melancolie. El lupta in continuare. Primul zambet, prima schimbare, prima oara cand va sopti:"iarta-ma". Iar ea il va ierta. Pentru ca si ea il iubeste.
Prima cafea de dimineata, primul "pranz" la scoala, prima cina in oras. Prima data cand cred in viitor, prima data cand spera in "ei". Timpul nu sta deloc in loc. Prima data cand isi pune intrebarea "oare", prima oara cand incearca sa treaca peste...prima dezamagire...
El nu vrea sa renunte. El nu poate renunta. El nu va renunta...Prima surpriza, prima fotografie, prima amintire. Nici ea nu vrea sa renunte.
Primul Craciun, primul Revelion...primul an. Povestea pare sa continuie...dar si timpul.
Prima greseala, prima oara cand raman prieteni. Primul gand la ea, prima oara cand isi da seama ca a pierdut-o, prima oara cand[...].
Caci orice poveste incepe cu "A fost odata ca niciodata...". Unele se termina doar cu "Si au trait."